Și totuși e stare de veghe
Și totuși murim repetat
Și totuși mai cred în pereche
Și totuși ceva s-a-ntâmplat
Pretenții nici n-am de la lume
În pat întuneric și tu
Intrăm în amor fără nume
Fiorul ca fulger căzu
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (x 2)
Motoarele lumii sunt stinse
Rețele pe căi au căzut
Un mare pustiu necuprins e
Trezește-le tu cu-un sărut
Acum te declar Dumnezee
Eu însumi mă simt Dumnezeu
Continuă lumea femeie
Cu plozi scriși în numele meu.
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (x 2)
Afară roiesc întunerici
Aici suntem noi luminoși
Se ceartă-ntre ele Biserici
Făcându-și același reproș
Și tu și iubirea există
Și moartea există în ea
Îmi place mai mult când ești tristă
Tristețea de fapt e a ta
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (x 2)
Genunchii mi-i plec pe podele
Cu capul mă sprijin de cer
Tu ești în puterile mele
Deși inchiziții te cer
Ce spun se aude aiurea
Mă-ntorc la silaba dintâi
Prăvăl peste tine pădurea
Adio, adică rămâi
Și totuși există iubire
Și totuși există blestem,
Dau lumii, dau lumii de știre
Iubesc, am curaj și mă tem (x 2)
Sensul versurilor
Piesa explorează complexitatea iubirii, juxtapusă cu blestemul și teama. Vorbitorul își declară iubirea în ciuda greutăților și a dualității existente în lume, găsind putere și divinitate în relație.