Dulce galbenă lumină
Cum și eu bălai eram,
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam.
Mi-a pus mama o gutuie
Ce se coace-ncet la geam.
Refren:
Galbenă gutuie,
Dulce, amăruie,
Lampa la fereastră,
Toată iarna noastră.
Când eram copil acasă
Și Crăciunul așteptam,
Era bucurie mare,
Noi, copii ne adunam.
Era bucurie mare,
Noi, copii ne adunam.
Refren.
Mi-a pus mama la fereastră,
În odaia de la drum,
O gutuie-ngălbenită,
S-o păstrez pentru Ajun.
O gutuie-ngălbenită,
S-o păstrez pentru Ajun.
Refren.
Aș mușca-o, dar mi-e teamă,
Ma cuprinde-un fel de jind,
Iar acum, că trece anul,
Parc-o văd îmbătrânind.
Iar acum, că trece anul,
Parc-o văd îmbătrânind.
Refren.
Luxul mamei, cel mai mare,
Când copii ne adunam,
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam.
Era pâinea de pe masă
Și gutuia de la geam.
Refren
Sensul versurilor
Cântecul evocă amintiri nostalgice din copilărie, legate de Crăciun și de prezența protectoare a mamei. Gutuia de la fereastră devine un simbol al căldurii familiale și al bucuriilor simple.