Mă-ntorc la tine, Mare Neagră,
La malul tău mă-nchin și tac,
Că numai tu vei ști să vindeci
Ce nu mai are niciun leac.
Te strig de dincolo de moarte
La țărmul tău să mă primești,
Să mă asculți, și-apoi, tăcută,
Să scriem pe nisip povești.
Mare Neagră, vrem să vii,
Să speli zările lumești,
Da-ne suflet de copii,
Dacă ne mai iubești.
Te rog pe tine, Mare Neagră,
Cum l-aș ruga pe Dumnezeu,
Să ștergi cu valurile tale
Și lacrima din gândul meu.
Și, Doamne, cât ești de frumoasă
Și mie cât de dor mi-a fost,
Se-așterne cântecul pe valuri
Să-mi fie leac și adăpost.
Mare Neagră, vrem să vii,
Să speli zările lumești,
Da-ne suflet de copii,
Dacă ne mai iubești.
Sensul versurilor
Piesa este o rugă adresată Mării Negre pentru vindecare și alinare. Vorbitorul caută refugiul și purificarea în fața măreției și eternității mării, implorând-o să aducă pace și un nou început.