Salvatore Quasimodo – Versuri.pro

Vânt la Tindari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Tindari, blândă te știu
printre largi coline suspendată pe apele
dulcilor insule ale lui Dumnezeu,
azi mă năpădești
și te înclini în inimă.
Urc culmi, râpe de aer,
absorbit de vântul de prin pini,
și stolul ce ușor mă însoțește
se îndepărtează în văzduh,
undă de sunete și dragoste,
și mă iei tu
din al cui rău m-am smuls
și temeri de umbre și de tăceri,
refugii de desfătări stăruind un timp
și moarte a sufletului.
Necunoscut îți e pământul
unde mă scufund cu fiece zi
și secrete silabe nutresc:
o altă lumină te desfoaie pe geamuri
în veșmântul nocturn,
și-o bucurie ce nu-i a mea se odihnește
la tine în poală.

Deja Ploaia Este Cu Noi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ploaia este deja cu noi,
aerul tăcut se agită.
Râsnițele pândesc apele stânjenite
la lacurile lombare,
zboară ca pescăruși pe pești mici;
fânul miroase dincolo de grădinile.
Încă un an a ars,
fără plâns, fără plâns
ridicată pentru a câștiga brusc o zi.

Și Acum Este Seara

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Toată lumea este numai în inima pământului / străpunsă de o rază de soare: / ... →

Iarna Străveche

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mi-e dor de mâinile tale albe
în penumbra luminii:
aveau o mireasmă de roze, de crânguri,
de moarte. Iarnă străveche.
Căutau păsărelele meiul
și deodată zăpada cădea
ca și cuvintele.
Un pic de soare, nimb îngeresc,
și-apoi ceață și arbori
și noi aerieni în dimineață.

Păcătosul de Mituri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

De-ale păcătosului de mituri,
amintește-Ți inocența,
o Eternule; și de extazele,
și de funestele stigmate.
Are semnul Tău de bine și de rău,
și imagini în care suferă
patria pământului.

Spațiu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

O rază egală mă închide
într-un centru de beznă,
și zadarnic aș evada.
Uneori cântă acolo un copil
ce nu-i al meu; scurt e spațiul
și surâde de îngeri morți.
Mă frânge. Iubesc pământul
care e bun chiar dacă pe el bubuie abisuri
de ape, de stele, de lumină;
chiar dacă își așteaptă, rai deșert,
zeul de suflet și de piatră.

De Ramurile Sălciilor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Și cum putem noi să cântăm
cu piciorul străin pe inimă,
printre morții abandonați în piețe
pe iarba dură de gheață, în bocetul
de miel al copiilor, cu urletul negru
al mamei ce venea în calea fiului
crucificat pe stâlpul de telegraf?
De crengile sălciilor, prin legământ,
și lirele noastre erau spânzurate,
se legănau ușoare în vântul trist.

Fără Memorie de Moarte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Primăvara înalță arbori și fluvii;
vocea adâncă n-o aud,
în tine pierdut, iubit-o.
Fără memorie de moarte,
în carne uniți,
bubuitul ultimei zile
ne trezește adolescenți.
Nimeni nu ne ascultă;
ușoară răsuflare a sângelui!
Devenită creangă
mâna mea
înflorește pe șold.
Din plante pietre ape
se nasc animale
în suflarea văzduhului.

Coaja De Mare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Sau coajă de mare, fiică / a pietrei albe și a mării, / va minți ... →

Milano August 1943

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Zadarnic mai cauți prin pulbere,
biată mână, orașul a murit.
A murit: s-a auzit ultimul vuiet
în inima lui. Și privighetoarea
a căzut de pe antena înălțată pe mănăstire,
unde cânta înaintea amurgului.
Nu mai săpați fântâni prin curți:
cei vii nu mai au sete.
Nu atingeți morții, atât de umflați și de roșii:
lăsați-i pe lutul caselor lor;
orașul a murit, e mort orașul.