Riga Kripto – Versuri.pro

Psalm

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru fiecare dimineață
În care mă trezesc cu greu și realizez că-s încă în viață
Sunt încă orb la tot ce mă-nconjoară
Prieteni adevărați și o familie sănătoasă care mă așteaptă să vin acasă.
Îi mulțumesc din suflet că nu am crescut pe stradă
Că m-a-nzestrat cu spirit și cu dragoste pentru artă
M-a înzestrat în plus cu-n generator de speranță
Să nu uit pentru ce fac muzica asta blestemată.
Să demasc fiecare hiatră îmbrăcată la costum și cravată
Să exorcizez fiecare ființă posedată
Să resuscitez fiecare suflet aflat în paragină
Să deconspir intuitiv Noua Ordine Mondială.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru îndrumare spirituală
Sunt frate cu Arghezi, dau totul pentru condei și călimară
Încerc să mă separ de existența materială
Dar ceva nu merge, sunt prins într-o capcană letală.
Prins într-o cameră securizată și-ncuiată
Conștiința-mi e limitată de condiția mea umană
Cu o mixtură de sânge, venin și cerneală
Prezint dragostea și ura într-o fuziune literară.
Și caut incontinuu acea pace sufletească
Când scriu mă simt parcă învăluit de o mână cerească
Vreau să-ntâmpin moartea cu conștiința împăcată
C-am devorat viața până la ultima bucată.
Am înfruntat soarta cu zâmbetul pe față
Cu toate astea, mai vars și-o lacrimă câteodată
Că viața uneori e ca o târfă deprămată
Îți atacă sufletul lăsând conștiința avariată.
Mi-e teamă că dacă nu mă trezesc dracului odată
Voi simți pe pielea mea cea mai dură palmă luată vreodată
Și dracu va prelua conducerea de îndată
Ce mă-ndepărtez definitiv de Preaiubitul nostru Tată.
Dar pan’ atunci, Îi mulțumesc lui Dumnezeu încă o dată
Pentru răbdarea și bunătatea de care dă dovadă că
Pământul se-ntreabă de ce sfârșitul întârzie să apară
Probabil Dumnezeu simte milă pentru specia umană.
Dar lumea-i la fel de proastă și îndoctrinată
Soldații Tăi, mai Doamne, Ți-au pătat reputația, pe toată
Au transformat iubirea Ta într-un ocean de ură
Eu am ales să-mi transform gândurile în artă pură

Sonata Lunii

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Vad cum zboară libelula
Îi admir structura
Toți văd numai stele și păsări din metal
Mie îmi place luna
Misterioasă ca Otilia, inocentă ca Matilda
Și acum zdrențele se ceartă cine a văzut-o prima
Aiurea!
Îi ofer batista, săraca plânge ca un ficus maltratat de un ninja
Universul e o bombă, noi reprezentăm doar schija
Viitorul unui trecut frumos dar dubios ca MISA
Viitorul a trecut de mult, prezentul e nul
Și brusc încep să cred că toți halucinăm în grup
Același film, rămân blocat ca un copil
Prea entuziasmat ca într-un mega trip nu știe ce să aleagă
Neștiind ce îl așteaptă, să râdă sau să plângă
Nu știe ce să aleagă
Oricum nu știe cum să piardă
Are sufletul de piatră
Inima-i sculptată într-o formă
Mai ciudată
„Dai cu banu'”, spunea destinul odată
Vei primi o nouă șansă sau vei regreta decizia luată
E un joc frumos, periculos, călare pe moarte
Cei puternici rămân în picioare că nu mai sunt scaune
Și Creatorul doarme, se mai trezește în miez de noapte
Cu arma lui de fulger ne trăznește în case chiar și sparte
Poate, profeții lui sunt cântăreți la harpe, poate
Dar la noi pe spate sunt doar orchestre de fanfare, poate
Totul e virtual iar noi facem parte,
Din pixelii unui monitor mai mare ca orgoliul unui scriitor
Pe moarte
Doamne iartă-ne, arată-ne că se înșeală
Zeii lor sunt falși, ridicoli
Dumnezeii cu parva
Cuie-n mână, ai mei au cuie-n gură
Dacă nu îți convine zi ceva sau mai bine taci și îndură
Coroană cu spini și cruci în spate, ciocane cu puteri magice
Eu dau la o parte
Și depresiile mi-au fost reacții adverse
Coșmaruri intense, lanț de biciclete
Gândesc la rece, îmi dau seama că,
un monstru e tot ce a rezultat din reacția propriu-zisă
Îmi caut pacea nestingherit, privesc natura, vad cum
zboară libelula și îi admir structura
Uitați-vă la stele
Mie-mi place Luna
Și vă certați degeaba fiindcă..
EU AM VĂZUT-O PRIMU!

Illuminati

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coincidențe, sunt prea multe, fără dubii
Cineva încearcă să dețină controlul suprem asupra lumii
Americanii, prea multe legături stranii
11 septembrie, sacrificiu satanic
Cu scopul de a manipula banii și oamenii
Masonii controlează o planetă întreagă
De sute de ani suntem conduși de Comisia Trilaterală
Bilderberg, Rockefeller, și alte nume care-mi scapă
Oameni influenți de sânge nobil gen familia regală
Toți sunt niște păpușari ascunși bine în umbră
Ce controlează întreaga populație, secundă cu secundă
Suntem mieii lui Iisus, ei controlează întreaga turmă
Și când vorbești de organizații secrete muistii încep să râdă
Nu-i o glumă, vor să instaleze o Nouă Ordine Mondială
Ca cică vor să instaureze-n lume o fericire universală
Dar scopul lor real e globalizarea totală
Și întrebarea mea nu e când, ci cum anume vor s-o facă
Probabil vor ucide miliarde de fapturi umane
Folosind arme bazate pe tehnologii avansate
Virusuri create în laboratoare de cercetare
Gripa aviară, SIDA, Ebola, toate sunt artificiale
Au scopul să reducă drastic din populație
Ca iluminații să monitorizeze mai ușor întreaga nație
Nu-i o conspirație, aspiră la o structură supranațională
Cunoscută de mulți drept Uniunea Nord-Americană
Dolarul va dispărea în schimbul unui sistem monetar unic pe plan mondial
Religia va fi aceeași pentru toți, ne vom sinucide unul câte unul cu ritual
Fii calm, sunt aceiași demoni care injectau substanțe periculoase în cobaie umane
Sperând să găsească serul adevărului
54, ștergeau memoria individului manipulând unde de frecvențe fonetice
Câteodată stau și mă întreb: oare Dumnezeu chiar nu-i vede?
Într-o zi cu soare,
Au găsit o cale de teleportare
Aplicând forțe electromagnetice colosale
Zeci de victime a căror viață a fost curmată de niște minți bolnave
Oare câți dintre voi știu că salturile în timp sunt reale
Călătoreau în viitor prin vortexuri spațio-temporale
În Triunghiul Bermudelor au loc teste guvernamentale
Fenomenul OZN, ei neagă existența oricărei civilizații superioare
De-aia până și Luna conține imagini cenzurate
Ne împiedică să vedem urmele unor așezări antice
Sunt multe secrete murdare
A căror descifrare e necesară pentru a putea conviețui
În spiritul libertății cenzurate de Illuminati
Așa că deschide ochii și acumulează informații
Sfârșitul e aproape deci, înarmați-vă cu toții
Pregătiți-vă de luptă, suntem în război
Și orice s-ar întâmpla, noi nu dăm înapoi!

Teoria Conspirației

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Coincidențe, sunt prea multe, fără dubii
Cineva încearcă să dețină controlul suprem asupra lumii
Americanii, prea multe legături stranii
11 septembrie, sacrificiu satanic
Cu scopul de a manipula banii și oamenii
Masonii controlează o planetă întreagă
De sute de ani suntem conduși de Comisia Trilaterală
Bilderberg, Rockefeller, și alte nume care-mi scapă
Oameni influenți de sânge nobil gen familia regală
Toți sunt niște păpușari ascunși bine în umbră
Ce controlează întreaga populație, secundă cu secundă
Suntem mieii lui Iisus, ei controlează întreaga turmă
Și când vorbești de organizații secrete, mulți încep să râdă
Nu-i o glumă, vor să instaleze o Nouă Ordine Mondială
Că cică vor să instaureze-n lume o fericire universală
Dar scopul lor real e globalizarea totală
Și întrebarea mea nu e când, ci cum anume vor s-o facă
Probabil vor ucide miliarde de fapturi umane
Folosind arme bazate pe tehnologii avansate
Virusuri create în laboratoare de cercetare
Gripa aviară, SIDA, Ebola, toate sunt artificiale
Au scopul să reducă drastic din populație
Ca iluminații să monitorizeze mai ușor întreaga nație
Nu-i o conspirație, aspiră la o structură supranațională
Cunoscută de mulți drept Uniunea Nord-Americană
Dolarul va dispărea în schimbul unui sistem monetar unic pe plan mondial
Religia va fi aceeași pentru toți, ne vom sinucide unul câte unul cu ritual
Fii calm, sunt aceiași demoni care injectau substanțe periculoase în cobai umane
Sperând să găsească serul adevărului
54, ștergeau memoria individului manipulând unde de frecvențe fonetice
Câteodată stau și mă întreb: oare Dumnezeu chiar nu-i vede?
Într-o zi cu soare,
Au găsit o cale de teleportare
Aplicând forțe electromagnetice colosale
Zeci de victime a căror viață a fost curmată de niște minți bolnave
Oare câți dintre voi știu că salturile în timp sunt reale
Călătoreau în viitor prin vortexuri spațio-temporale
În Triunghiul Bermudelor au loc teste guvernamentale
Fenomenul OZN, ei neagă existența oricărei civilizații superioare
De-aia până și Luna conține imagini cenzurate
Ne împiedică să vedem urmele unor așezări antice
Sunt multe secrete murdare
A căror descifrare e necesară pentru a putea conviețui
În spiritul libertății cenzurate de Illuminati
Așa că deschide ochii și acumulează informații
Sfârșitul e aproape deci, înarmați-vă cu toții
Pregătiți-vă de luptă, suntem în război
Și orice s-ar întâmpla, noi nu dăm înapoi!

Poemă În Oglindă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă uit la ceas, e ora două dimineața
Stau neclintit în pat și mă gândesc la viață
Realizez că e mai rapidă ca Săgeata Albastră
Eu trec neputincios pe lângă ea, mă pierd în ceață
Scufundat până peste cap într-o stare de nevroză
Scuip ură și venin pe foaie, în cea mai mare doză
Și dragostea pe care simt că o simțeam odată
În morții ei, a dispărut și ea în cea mai mare grabă
Fără speranță
Spiritual, doar Beethoven mă ține în viață
Când Sonata Lunii răsună armonios în cască
Simt că mă eliberez de trup și zbor liber în văzduh
Și uit de toate problemele de pe pământ
Dar melodia se oprește brusc
Iar visul meu se face scrum în mai puțin de-un minut
Sunt indiferent la tot ce se petrece în jur
Și nici Iisus nu mă poate ajuta prea mult că
Depinde doar de mine și de ce-aleg
O viață cântată la vioară
Sau viața de artist dominată de fanfară
E-o dilemă existențială de care nu mai scap
Dimineața veșnic mă trezesc cu ea în cap
Sunt derutat, și mereu disperat
Frustrat, și mai mereu supărat că
Poeții mei cu toții au murit săraci
Oare am să mor și eu de foame?
Coane, nu mi-am propus să produc o avere
De pe urma unor versuri scrise cu durere, în tăcere
Dar nici nu vreau s-o ard printre ghene de gunoaie
Cu regretul c-am ales această cale
Ca atare, spune-mi tu ce să fac în continuare
Eu nu mai judec drept că nu mai sunt în stare
E și normal de la atâtea depresii nervoase
Între viață sau moarte ezit să aleg, spun aș
Și trec la întrebarea următoare

Al 8-lea Soare (feat. Wadda)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Mă trezesc brusc, ca dintr-un somn prea lung, mă uit în jur
Totul îmi pare atât de cunoscut, dar mă simt pierdut ca un orfan în ziua de Crăciun
Nu-mi explic această stare,
Am o durere de cap ce ia proporții colosale cu fiecare gură de aer
Câmpul meu vizual nu captează siluete umane, oare
Mă aflu pe altă planetă, altă galaxie, altă dimensiune poate?
Nu se poate, poate doar visez și ceea ce văd eu, de fapt, ține de imaginație
Deși nu cred, ceva mă împinge să cred că totul aparține planului real
Și oricât de mult aș respinge ideea, nu pot ignora al meu instinct primar
E clar, totul e real
Cerul se întunecă brusc, începe să plouă
Cu fulgere, trăsnete, furtuna persistă o oră sau două
Eu stau neclintit în tot acest timp
Aud șoapte silențioase, iar în fața ochilor apar diverse amintiri
Din copilărie, o văd pe mama cum îmi spune
Să vorbesc frumos, să am respect față de lume
Vărs o lacrimă sau două, cu coada ochiului văd pe jos un ziar aproape rupt în două
Îl ridic, citesc primele rânduri și rămân șocat,
E 15 Septembrie 1999
Inima încetează să mai bată,
Sângele parcă îngheață, iar mintea mea refuză să mai creadă
Ceea ce ochii mei o obligă să vadă
O fi o farsă? Mă-ntreb în gândul meu
M-aș uita spre cer, însă ar fi ironic căci nu cred în Dumnezeu
Sunt numai eu, singur în această realitate vagă
Înspăimântat parcă, cu o durere de nedescris în teastă
Doi pași în față, peisajul suferă schimbări dramatice
Întunericul dispare, fiind înlocuit cu lumina celui de-al 8-lea Soare
Roșu de culoare, orbitoare ce-mi transmite moarte prin sufocare ca Marte
Neașteptate probleme de respirație
Pot să jur că nu sunt victima unor ierburi prea dubioase
Dar lăsând această problemă în spate
Realizez că forța gravitațională este copleșitor de mare
Căci sunt înrădăcinat în pământ
Și vorbim despre aceeași planetă Pământ
Aceeași locație în care m-am trezit confuz la început
Dar acum sunt și mai confuz
Legile fizicii parcă sunt luate în râs și brusc
Apare o clepsidră construită dintr-un lemn aurit
Al cărei nisip curge invers, de la minus la plus infinit
Sunt uimit și timid în același timp
Deoarece sunt martorul unui fenomen inedit
Al cărui scop mi-e imposibil de definit
Sunt de necontenit, observ cum totul se schimbă în jur
Până și în aer oxigenul se amestecă cu al morții parfum
Acest loc pare să fi fost situat deasupra unui hipocentru
Nu mai există clădiri, sunt doar ruine
Mult praf, și oameni morți pe-o rază de-un kilometru
Ce se întâmplă cu universul? Nu știu
Caut răspunsuri, însă mă scufund și mai mult în pustiu
Constat că însăși existența este-o enigmă neînțeleasă
În fond, de ce sunt singura ființă în viață în momentul de față?
Din nou, nu știu, dar gândul mă poartă imediat spre casă
Iar în secunda următoare observ cum gândul mi se materializează
Pare-mi-se că sunt un personaj central în acest mister grotesc
Căci această lume chiar ține cont de ceea ce gândesc
Sau poate doar înnebunesc
Cert este că acum sunt la mine în cartier
Și pot spune că vizual acesta nu mai e deloc la fel
Este complet distrus, în proporție de 100%
Nu a mai rămas nimic din el, doar numele scris pe-o plăcuță
Care atârnă pe-un perete și se zbate să nu cadă
În iluzia deșartă a vremurilor de altădată
Deodată observ ceva ce pare a fi un trup omenesc, sunt sigur
Picioarele îi sunt blocate sub un zid,
Iar el nu răspunde nici măcar la un simplu strigat
Alerg spre el înspăimântat, cât pot de repede
Ajuns la el constat că, de fapt, este-o femeie
Mă uit atent la chipul ei, parcă aș cunoaște-o de undeva
Își deschide ochii într-un final, dar abia respiră, săraca
Cu un ultim efort își îndreaptă privirea spre mine
Și îmi spune cu o voce suavă:
„Te iubesc enorm, să nu uiți niciodată, copile!”
Apoi se stinge
Apoi mă sting și eu, în interior
Realizând cine este femeia din spatele cuvintelor
„Ființă frumoasă care mi-ai dat viața,
ce-ai făcut să meriți soarta asta blestemată?”
În jurul nostru este un negru pătrunzător
Când trupul i se evaporă încet,
Transformându-se într-un simplu gând de dor
Să mor, aceasta este singura mea dorință
Singurul lucru capabil să-mi aline suferința
Prea mare, cu siguranță doar visez
Nimic nu este real, închid ochii și-ncerc să mă trezesc
Brusc, ca dintr-un somn prea lung, mă uit în jur
Nimic nu-mi pare cunoscut, și mă simt atât de pierdut.

Nervi de Iarnă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Scufundat în depresii, cu gândul la mormânt
Încerc să scriu despre viitor, mi-l imaginez sperând
C-o să meargă totul de la sine, scuip rime
Și-n scurt timp o să ajung legendă vie
Dar speranța moare prima când te privesc pe tine
Cum mă privești cu silă, și crede-mă că nu-i deloc bine
Dacă ai fi ca mine te-ai sinucide de la atâta stres
Dacă ai fi cu mine, te-aș ucide fără nici un stres că
Tu ești singurul obstacol care-mi stă în cale
Demonii îmi spun în șoapte să te calc în picioare
Dar credința mă împinge să o las mai moale
Oricum nu prezint o postură fizică impunătoare
Prefer să trag de pix în loc să trag de fiare
Eliberare spirituală când pun pixul pe foaie
Sinapse neuronale solicitate la maxim, agitate zi și noapte
Mi-am ieșit din stare, c***e
Mă f*t în ele critici literare
Nu sta ca prostul, tu fa rost de dicționare că
Rimele mele au sensuri complicate
Prea complicate pentru creiere subdezvoltate
E-o necesitate să ai o mentalitate deschisă
Care să genereze instinctiv o capacitate psihică
O abilitate atât de fină că-i aproape divină
Ca să înțelegi parțial măcar viziunea transmisă
Prin intermediul unui microfon
Muzica e hrană pentru suflet, tu? Ai sufletul gol
Ești complet afon
Sunetul îți iasă pe gură la frecvență înaltă
Noi nu te-auzim dar până și câinii te latră
Nu fi surprins, reacția e perfect normală
Având în vedere câte tampenii poți să scoți pe gura aia îndopată la cât c***t ai mâncat sau
la câtă felație ai luat ca să te faci remarcat în lumea asta de c***t
Te oripilez cu limbajul meu necenzurat, nu-mi pasă
Am zero respect pentru devoratorii de speranță
Ți-o spun verde-n față dacă am boală pe tine
De fapt, ți-o spun în față că verdele-l țin pentru mine
Sunt sincer, și totuși lumea nu-mi permite
Să-mi exprim gândurile decât în rime că
Ei vor să audă numai vorbe fine
În fine, în mine n-ai să vezi un strop de fericire
Sunt serios atât cât ține
Apoi devin caterincos și-mi bag p**a-n tine
Ține minte, Dumnezeu mi-e martor, nu am cum să mint
Ce-am scris acum e doar o parte din ce simt
O parte din ce-am acumulat de mic
Copil timid, veșnic izolat în sine ca un emotiv tâmpit
Ca un depresiv, cu vise zdrobite
Ucise de p***e orbite de invidie
În fine, și tu te numeri printre ținte deci
Nu ai cum să fugi, sunt cu un pas în fața ta
Te știu de-o viață, îți cunosc psihologia
Și e în zadar să te-ascunzi, sunt peste tot
Și mort să fiu, te bântui noaptea înainte să te culci
Da prietene, s-a întors roata, nu mai sunt o pradă
Sunt un prădător nebun ce caută să răzbune umilința îndurată
Dar nu prin forța brută
Ci mai degrabă printr-o demonstrație de măiestrie artistică și spirituală
Bag sufletul în cuptor și vi-l ofer direct pe tavă