Scufundat în depresii, cu gândul la mormânt
Încerc să scriu despre viitor, mi-l imaginez sperând
C-o să meargă totul de la sine, scuip rime
Și-n scurt timp o să ajung legendă vie
Dar speranța moare prima când te privesc pe tine
Cum mă privești cu silă, și crede-mă că nu-i deloc bine
Dacă ai fi ca mine te-ai sinucide de la atâta stres
Dacă ai fi cu mine, te-aș ucide fără nici un stres că
Tu ești singurul obstacol care-mi stă în cale
Demonii îmi spun în șoapte să te calc în picioare
Dar credința mă împinge să o las mai moale
Oricum nu prezint o postură fizică impunătoare
Prefer să trag de pix în loc să trag de fiare
Eliberare spirituală când pun pixul pe foaie
Sinapse neuronale solicitate la maxim, agitate zi și noapte
Mi-am ieșit din stare, c***e
Mă f*t în ele critici literare
Nu sta ca prostul, tu fa rost de dicționare că
Rimele mele au sensuri complicate
Prea complicate pentru creiere subdezvoltate
E-o necesitate să ai o mentalitate deschisă
Care să genereze instinctiv o capacitate psihică
O abilitate atât de fină că-i aproape divină
Ca să înțelegi parțial măcar viziunea transmisă
Prin intermediul unui microfon
Muzica e hrană pentru suflet, tu? Ai sufletul gol
Ești complet afon
Sunetul îți iasă pe gură la frecvență înaltă
Noi nu te-auzim dar până și câinii te latră
Nu fi surprins, reacția e perfect normală
Având în vedere câte tampenii poți să scoți pe gura aia îndopată la cât c***t ai mâncat sau
la câtă felație ai luat ca să te faci remarcat în lumea asta de c***t
Te oripilez cu limbajul meu necenzurat, nu-mi pasă
Am zero respect pentru devoratorii de speranță
Ți-o spun verde-n față dacă am boală pe tine
De fapt, ți-o spun în față că verdele-l țin pentru mine
Sunt sincer, și totuși lumea nu-mi permite
Să-mi exprim gândurile decât în rime că
Ei vor să audă numai vorbe fine
În fine, în mine n-ai să vezi un strop de fericire
Sunt serios atât cât ține
Apoi devin caterincos și-mi bag p**a-n tine
Ține minte, Dumnezeu mi-e martor, nu am cum să mint
Ce-am scris acum e doar o parte din ce simt
O parte din ce-am acumulat de mic
Copil timid, veșnic izolat în sine ca un emotiv tâmpit
Ca un depresiv, cu vise zdrobite
Ucise de p***e orbite de invidie
În fine, și tu te numeri printre ținte deci
Nu ai cum să fugi, sunt cu un pas în fața ta
Te știu de-o viață, îți cunosc psihologia
Și e în zadar să te-ascunzi, sunt peste tot
Și mort să fiu, te bântui noaptea înainte să te culci
Da prietene, s-a întors roata, nu mai sunt o pradă
Sunt un prădător nebun ce caută să răzbune umilința îndurată
Dar nu prin forța brută
Ci mai degrabă printr-o demonstrație de măiestrie artistică și spirituală
Bag sufletul în cuptor și vi-l ofer direct pe tavă
Sensul versurilor
Piesa exprimă stări de depresie și frustrare, dorința de răzbunare împotriva celor care au provocat suferință, dar și găsirea unei forme de eliberare prin artă. Artistul își folosește talentul ca armă și ca modalitate de a-și exprima emoțiile.