Rainer Maria Rilke – Pagina 27

Ferestrele VI

Din adâncul camerei, din pat, numai paloarea separă / fereastra stelară ce s-a-nclinat ferestrei de … →

Eu nu sunt. Fratele mi-a făcut ceva. / Ceva ce văzul nu vedea. / Lumina … →

De câtă vreme stau, smochinele, privind / cum înflorirea-ți nimicești aproape-ntreagă, / și cum, nelăudată, … →

În orele când inimii amare / orice i se refuză, tu salvatoare vii; / prietenă … →

Cum o panglică strânge / de pai, pălăria / drumul, la fel de dulce / … →

Câte porturi, totuși, și-n toate / câte porți, așteptându-te poate, / câte ferestre prin care … →

Nu amețitul aer, nu el, îți dă vertije / de-a te roti în jurul tău … →

Din nou dă mireasmă pădurea. / Ciocârliile, cu zborul lor, înalţă cerul / ce ne-a … →

Drumul de la simțire adâncă la măreție trece prin jertfă. Kassner / Îndelung birui, contemplând. … →

E parcu-n loc înalt. Ca dintr-o casă / dintr-însul ies, amurgul când se lasă, / … →