Rafael Alberti

Rafael Alberti – Întoarcerea Lui Yehuda Halevi Castilianul

de

Târziu te-am cunoscut, poete, cândla mijlocul de drum al vieții mele,bătaie de bătaie, cu tristețeaud, din mâini alunecându-mi, timpul.Parfumul tău ajunge-acum la mine,departe, din pământul și grădinaunde s-a dus rătăcitoru-ți suflet.Eu te-aș fi întâlnitpe-o stradă, la Toledo, cotită și tăcută,când coborai spre apă, melancolic.Și poate la Sevilla-n grădină ți-aș fi datvreo lămâie, poate și-o creangă … Citește mai mult

Rafael Alberti – Îngerul Numerelor

de

Fecioare cu echereși cu compas, veghindcereștile tăblițe.Și-al numerelor îngerce zboară gânditorde la 1 la 2,de la 2 pân’ la 3,de la 3 pân’ la 4.Cu crete reci, burete,subliniau, ștergeauluminile prin spații.Nici soare, lună, stele,nici verdele năprasnicde fulger și de trăsnetși nici văzduh. Doar nouri.Fără echer, fecioare,fără compas, plângând.Și în tăblițe moarteal numerelor îngerîn giulgiu, fără … Citește mai mult

Rafael Alberti – Cântec 37

de

Pe omul cel nou să-l creămcântând.Pe omul cel nou al Spaniei,cântând.Pe omul cel nou al lumii,cântând.Cânt această noapte cu steleîn care sunt singur, departe de țară.Și totuși nu e nimeni pe pământsă fie singur dacă știe să cânte.Copacului îi țin ison frunzeleși dacă n-are foșnet nu mai e copac.Iar pasărea o-ngână norii, vântul,și dacă-i mută … Citește mai mult

Rafael Alberti – Un Salut Pentru Chi Pai-Chi

de

Te salut, pictore,vraci bătrân,erou al culorilor.Și-ți sărut mâna de fildeș, care,ea însăși floare,a dăruit picturii noianul florilor.Prin tine, tot albul de floarese luminează. Prin tine totul răsunăde apele dulci care curg în chineza culoareîn limpezimi unde trestii și pești se adună.Prin tine, doar, mai adânc se-nfioarătrandafirul, și aripi mai vii și mai desedobândește un fluture … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe Culmile Vântului

de

Vii acum, dragoste, prevestită de vântulpe care lanurile bălaie de pâine înflorită de curând,în orele călduțeale acelei veri a noastre de început, l-au asmuțitca să te facă mai înaltă și mai aprinsă printre pietre.Te mlădiai în albia subțire a monumentuluicu asemănătoare arcade, pe care mâinile romanuluile-au atins pe deasupra templelor și turnurilororașului, și te gândeai … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei într-o Noapte de Vară

de

Pe dibuite, dragostea, orbește, prin întuneric,rumenește poate printre ramuri vreo stea;din nou simt asta, iarăși,muiat de calda promoroacă a nopții,lângă groapa cu izmă retezată și cimbru.E ea, singura, fără pereche, aceeași pe care mâinile mele,nemăsuratul înveliș al trupului meu, umbrainimii mele de curând plecată, umbroșiicentri cei mai ascunși ai ființei mele, o iubeau.Întoarce-te neasemuito, întoarce-teca … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarceri Ale Lui Berthold Brecht

de

Tu vii cântând spre mine-acum, în noapte,Poet-Curaj, o, Galileu!Vii peste mare, până la pământulce de atâta timp mă poartă-n spate,fără să vreau, departe de ai mei.La mine-ajungi din acel colţ intimal casei berlineze în care tu, sfiosşi bun, îmi dăruiseşi, odată, dimineaţa,învăluindu-ţi inima, inteligenţaprecisă, în lumină-adevărată.Striga pe stradă spulberatul pieptal vechiului oraş unde rosteaicuvântul tău … Citește mai mult

Rafael Alberti – Întoarcerea Dragostei pe Unde N-a Fost Niciodată

de

De ce te-ai urca, iubire-n acest turn,în tine ar pătrunde, cu vântul și lumina,întreaga verde muzică purtatăde câmpu-nnobilat ca o grădină.Tu ai avea picioare de-ovăz și de porumb,de trandafiri și de izvoare împletite,și gleznele de bambus, pulpelede piersici, și coapseca prunele brumate,și mijlocul încins.Plopi albi și cenușii eucalipțilegați de umeri, sânii ar fi fostdoi sori … Citește mai mult