Refren X2 (C. O. D) :
Nu uitați să apreciați ce reprezentați!
Pasiunea nu-i afacere! Tot felu’ de limitați
Își bat joc de muzică pentru profit…
Noi nu profităm de artă
Iată, nu avem venit!.

Kefren:
Și totuși, munca noastră tinde spre infinit
Mă simt uzat, da’ n-aș vrea să fiu dezamăgit
De ce livrez… Pe cei superficiali nu-i halesc
Fie ca-s din public, sau ca-s MC, ți-i mătrășesc!
Firesc, asta-i doar una dintre consecințe
Ale muncii depuse în stil de proletar…
Habar n-ai, ritmul ăsta cum ucide dorințe
Ca un kamikaze-n mall, strigând “Allahu Akbar”!
Îi simt de la distanță,
Nu vor să fim pe piață
Aura noastră le scade pasiv din viață..
E discrepanță între setul nostru de valori
De-asta pe piesele lor nu simți că te trec fiori?
Oricum, cert e că s-ar dezice de rap
În secunda doi, fără profit și concerte…
Am boală pe ei, nu reprezintă hip-hop-u’
Rapu’ lor e fake news, și proștii pun botu’!.

Refren X2.

Outro:
Un album despre munca-n muzică: asta reprezintă Proletarii!
E evident că nu a prins subiectul, din moment ce toți românii-s ca țiganii!
Hehe… Gata! Ajunge!

Interludiu:
“Pe frizuri am dat-o… Nu credeam c-o să devin specialist în Artele Marțiale… Artele Marțiale le făceam iarna… M-aruncam în cap, sau mă spălam afară-n frig… Se uită contorsionați psihiatrii… Printre simptome: maturitatea psihică, adică a minții, îi spunem noi…”.

Refren X2:
Noi suntem proletarii
Sinceri ca pescarii
Nu fentăm codul muncii
Nu avem salarii
Noi muncim la stat, de-asta suntem în stare
Să vă prezentăm “Iarna – Artele Marțiale!”.

Kefren:
Dezolant… Ridic ștacheta degeaba
Învăț Artele Marțiale-n caz că se-aprinde cearta
N-am cui preda ștafeta… Noroc sau ghinion?
Interesu-i la pământ, parcă citesc iar Ion
Camion plin cu esența mea, încep a refula
Refuzam cândva să-i permit a se etala
Amprenta mea peste sanctuarul numit creație
Strofe atât de grele, încât generează gravitație!
Combinație de muze
Vin la mine prin rotație
Încă nu s-a găsit vreuna să mă refuze
Scuze peste scuze, peste-un munte de regrete
Păstrez sensuri ascunse, agățate în perete
Falși preoți care și-au renegat credința
Se dau acum atei când își folosesc penița…
Rapu’ ne e constelația, e ironia sorții
Că nu pot face față vibrației nopții!
Munca în surdină, reflectoru’ pe regrete
Beau din Pocalu’ Resemnării, și-o fac cu sete
Eman aer de misticism pe-aceste versete
Ca blestemul Proletarului în greaca veche
Adâncesc mistere… Sincer, mă cam expun
Proiecția mea înghite demoni la mic dejun
Țin lancea-n mână, poți să-mi spui Phantom Lancer
Dacă rapu’ e mort, atunci sunt Necromancer!.

Interludiu:
“Am practicat și poker-u, da’ nu știu ce înseamnă cinci bucăți… Și-acesta este un talent al Artei Marțiale… Cinci bucăți în poker-u’ de mână… Artele Marțiale, precum tablele… Aș vrea să joc un meci de table, precum baschetul, s-arunci la coș, s-arunci de la distanțe… Sau să-ți faci baie iarna sub cerul, sub cupola plină de zăpadă..”.

Refren X2.

Outro:
“În Arte Marțiale, așa cum am mai zis și altă dată pentru mine, mă voi bate cu Campionul Mondial al Supergreilor, și-atunci voi arăta că-l voi învinge… Și dintr-un scuipat îl voi omorî! Complexul lui Hamlet… Vreau să zic că mi se scoală pla la civilizație… Pa-pa! He he he he…”

Refren X2 (Kefren):
Ajunge! Ati transformat rapu-ntr-un bazar
Si-ati aruncat cu zaru… Dar e-n zadar!
Aveti marfa proasta, nu cumparam nimic
Cu un public educat, ati avea minus la profit!.

Kefren:
Toti zic ca asta-i ultima strofa, ultima nota
Prin nisipu’ asta arzator sunt ultima cobra
Insa arsita desertului mi-a dat rezilienta
In joc de asteptare, am rabdare si rezistenta…
In esenta, infrangerile cladesc victoria
Scot rapu’ de la naftalina, voi sunteti molia!
Am rap axat pe texte, nu pe colaborari
Sacrificiu’ asumat, ca matu-n patru mutari
I-am observat, nu-mi prezinta interes
Fara muzica asta, acuma ar fi la cules
Ies… Plutonu’ scuipa ce urla pe piese
N-ar fi prima oara cand dau punch-uri cu adrese..
E lesne de-nteles ca n-are ce de ce sa-mi pese
Vreme vine, vreme trece, rapperii inca-s in lese
Am vazut la viata mea mult prea multe trucuri
Si atatea cadavre devorate vorace de vulturi…
Sunt old-school ca vinu’ vechi, da’ nu le place
Le servesc venin cand le scuip strofe din torace
Rapu’-i Uzumaki Naruto, ca-i plin de clone
Imi castig teritoriu’ ca trupele anglo-saxone
Imi scade interesu’ s-ascult flow-uri furate
Strofe furate, am in cap mii de idei stocate
Diferentele-ntre noi-s vizibile de departe
Punch-urile-s ca demonii, umbla-n hoarde!.

Refren X2.

C. O. D.:
Yo… Repetitiv, neajunsu’ arata ca un gri
Dar omu’ vrea culoare, pana la superlativ
Ce trist! De parca n-a avut rabdare
Sa-mi puna mesaju-n sticla, poate asa eram cinstit..
Sunt pe deplin scarbit, adica evoluez
Ma plasez dimetric ca-ntre (?)
Lasand dracu’ senzatia matura artificiala
Pe care o dezvolti in anii de scoala!
Vorbim de fairplay, nu-i nimic real
Ca exile’ muzical, rapperii adora lesa…
N-ai fost in stare sa ne distribui piesa
Da’ vii cu pagina sa iti faci promovare?
Lasa gluma rapid in miscare ca la platan
(?) o tii dupa, ca martorii lui Satan
Am aflat ca vei renunta la tot ca sol
Indiferent de consecinte, ca la monopol…
Nu dau spoiler ca un intro, da’ fii atent
Vasele pot rugini de actionezi violent!
Fara sens, dormi la post ca un soldat crestin
Iluzia de bine destrama, ca visu’ latin
Timpu’ trece altfel atunci cand nu-l ai
Tu ce-ai avut, de n-ai avut timp sa stai?
Atragi moartea ca Zered, fiinta inferioara
Nu ucide… ca Slavici, doar o-moara!.

Refren X2.

Outro:
« Si joc la orice varsta.. si pe patul mortii! »

Kefren:
Oare-a câta oară
Să dau sfoara-n țară?
Mai umplu o coală
Chiar și-n stare de avarie
Le-am dat strofa anului încă din ianuarie
Blană, dar că n-o bagă nimeni în seamă…
Ce-nseamnă să fii proletar în rap?
Absolut nimic, sincer, cred că ne-ar strica la cap!
Însă când scuip, încă simt fluturi în stomac
Sar scântei, tre’ să mă țin într-un mediu controlat
Nu-s afectat, nu le-am dat niciodată dreptate
Rapu’ nu-i carnaval, sunt rupți de realitate
Cine poate s-o dea în pilde despre demnitate
Când eu cutreier Pământu’ ăsta din antichitate?
Când scuip ce scriu se înroșesc pergamente
Aduc ceasu’ rău peste ei ca în bombardamente
Rapu-i babilon, cine ce să reprezinte?
Mincinoșii ăștia nu mai pun accentu’ pe cuvinte…
Mi-e scârbă! Cum să vorbești despre onoare
Când îți minți fanii pe live-uri cu nerușinare?
Falși ca MC, falși ca persoane
Falși în esență, ființe inferioare!
Atâția sclavi… M-am întors în Egiptu’ Antic
Numai prin prezența mea îi domin semantic!
Când mă văd, își bagă capu-n pământ ca struțu’
Și practic pe ei tortura în stil Kenjutsu…
Greu să mă citești, nu-s previzibil
Arunc săgeți aprinse-ntr-un maldar de explozibil!

Kefren:
Ne știm demult, poate că așa a fost scris
Să ne vedem tot mai rar în acest abis
Deși nu înțeleg nici după al miilea vers
Dacă el m-a făcut ce sunt, sau a fost invers
Mersi oricum, poate că puțin din amândouă
Las’ să plouă, de dragu’ timpului trecut
Îți amintești când spuneam că n-aveam busolă
Până când mi-ai arătat cum s-o folosesc pe-a ta
Eu n-am uitat, îți mulțumesc pentru parola
Probabil că fără, conștiința-mi îngheța
Aș vrea și eu să ne-auzim din oră-n oră
Doar că din păcate Chronos vrea altceva…
Te simt că vii din timpuri demult apuse
Ai așteptat de mult să fii compatibil cu cineva
Și-ai nimerit la mine, pentru asta îmi cer scuze
Căci te-am ignorat pentru bunăstarea mea!

Refren (C. O. D) :
Pagini de istorie, menține-mă viu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Indiferent de privire, respins o să fiu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște-n pustiu…
Uitat de omenire, tot aici o să fiu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Dincolo de istorie, menține-mă viu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu….

C. O. D:
Am nevoie doar de o tobă și-un pian
Să dau viață unicului sentiment pe care-l am
Rege-n sărăcia sa, fredonează amintiri
Dintr-o gondolă, sau un bătrân venețian
Simptom al armoniei, însă-l simt om
Până dincolo de-atom
Dictează note-n plan vizual…
Înțelegerea de care nu dispun
Pune trezirea pe note străine ca Pan…
Vibrează acel ecou mai tare ca niciodată
Din frunze părăsite într-o adiere sacadată
La pas pe clape, anduranța notorie
Eșecul sună ca primul semnal de victorie…
Bătrâne, ai lăsat mii de datorii
Apocaliptice, strânse unitar ca Pangaea
Oarecum înțeleg ideea, însă nu plăcerea
De-a-ți lua locul într-o tristă zi…

Refren (C. O. D) :
Uitat de omenire, tot aici o sa fiu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Dincolo de istorie, menține-ma viu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu…
Pagini de istorie, menține-mă viu
În a ta viziune suflată-n argintiu
Indiferent de privire, respins o să fiu
Ca un amurg cenușiu
Ce renaște din pustiu….

Outro:
“Acum a sosit timpul libertății! ”

C. O. D:
De fel nu mi-a plăcut să văd ziua
Și acum, fizic, reacționez tot așa
Cine putea depune mărturie la ce-a urmat?
Gafa-n contabilitate… Nu sună amuzant!
Pe-ndelete, mereu am fost un om sărac
Asta m-a frustrat
Până m-am acomodat…
Condiția de trai: sudoare în reflux
Nu-i totuna cu condiția vieții de lux!.
Eram în stare să calc legea în picioare
Culmea, ce visam: fix asta a luat contur
Pe la miezu’ noptii, un om in costum
La Magistrala m-a întrebat dacă știu să fur…
Zis și-nvățat! Prea puțin a contat
Diferența între cuțit, hârtie și-aparat
În timp, am ajuns oarecum în trecut
De unde împrumutam, eu să împrumut…
Nu știam ce-nseamnă lider în surdină
Eram tot angajat, doar că altă uzină
Dând randament seara, am primit un telefon:
A venit ziua! Mâine, mă prezint la patron
Acceptat, parfumat
La costum, am plecat!
Sub aceeași Magistrală, într-o clădire
Unde eu știam că se vând obiecte de lux…
Nici nu-mi trecea prin minte vreun refuz!.
Intru: “Domnu’ vă așteaptă la subsol…
Lăsați aici, dac-aveți ceva sub palton! ”
Hmm… Ciudat… Bine zic! Și-am intrat
“Ia un loc și ascultă atent! ”, zise acel baron:
“Am în dosar fiecare faptă realizată
De la început, poate până în lumea cealaltă
Nu știu cum o să faci, sau pe ce tarif
Ideea e că am de recuperat un seif…”
Mi-a dat toate datele-n plic, și am plecat
Acasa am realizat: era vorba de rivalități
Nu eram singurul de lucru, luând aminte
Competiția luase câțiva pași înainte
Pe scurt: seifu’ conținea ani de muncă
Nu doar ai mei, așa că da de veste-n plan….
A doua zi, am cumpărat copia unui tablou
Stând la rând, (?) afara intregul plan
Aflu ca tinta era ruta sefului
Accentul ce levita cladirea parea parfum italian
Vazand o secunda de neatentie
Intru, Marele Alb in fata mea, si-l imping pe geam!
Panicat: “Da-l dracu de tablou! ” Ies afara
Băieții au marfa, fug într-o scară:
“Raspunde-n mortii… Asa, totu’ bun!
Da, suntem pe drum,
Lăsăm marfa la stăpân.. ”.
Ma simteam usurat,
Nici pana azi am stat
Sa realizez ce-am facut, sau alte consecinte
Poate ca dadusem lovitura, si pe viitor
Amuzat de vorbele astea de la un infractor!
Pare ciudat… Urmari ne-au aparut in cale
Al doilea plic primit parea atat de gros
Incat mi-a oferit viata de lux… Oarecum…
E liniste si intuneric de unde va scriu acum….

Outro:
“ – Allo, Giuseppe! Comi bambino reusito sechestrato la seifo? ”
– Da, boss, sigur… Ieri l-au luat băieții și ți l-au adus, așa mi-au spus…
– Grazie, grazie! No bine, lo bambino, Giuseppe! Love you! Apropo, astazi intrato la mine la birou.. Ai idee cine cumparato la noua frigidero?
– Aaa…”