Proletarii – Artele Marțiale: Iarna

C. O. D:
Yo, yo…
Secrete-n versete
În realitate-i multă muncă
După alte ore de muncă
Sfidând a 8-a poruncă
Însă Proletaru’ trage până ajunge în urnă
Pe urmă, mai înalt e urnit de spiritul de turmă
Ce-ngână acest deja-vu urban
Realizați că încercarea moartea n-are ca ban
În prim-plan balistic e K. O. rizon turistic
Tu riști, zic, precum un act umoristic
Când Mizerabilii lui Victor, capital romantic
Sar pedeapsa capitală, la fix ca Atlantic
Așa-nflorește piața… Pariază fără bonus
Pe crăpături în porți precum floarea de lotus
Dau tonus lexical fără să mișc un deget
Cultura plânge când te supranumești poet
Evident și inerent
Dispari rapid ca Provident
Cheia Iadului: datoria numită suflet!
De-asta nu mă sunt acasă… Cine mă vinde?
De-asta mi-am pierdut anii-n cărți, K. A. Linde
Dacă nu respecți asta, rămâi în figurant
Și de ți-o ridic la mue, e os pan’ la figurat!
Calea penibilului variat oferă spații
Pentru cei ce nu-s la înălțime ca Subcarpații
Strofa asta-i pentru nimeni, și realizez
Ce scriitor bun sunt atunci când aberez….

Interludiu:
“Pe frizuri am dat-o… Nu credeam c-o să devin specialist în Artele Marțiale… Artele Marțiale le făceam iarna… M-aruncam în cap, sau mă spălam afară-n frig… Se uită contorsionați psihiatrii… Printre simptome: maturitatea psihică, adică a minții, îi spunem noi…”.

Refren X2:
Noi suntem proletarii
Sinceri ca pescarii
Nu fentăm codul muncii
Nu avem salarii
Noi muncim la stat, de-asta suntem în stare
Să vă prezentăm “Iarna – Artele Marțiale!”.

Kefren:
Dezolant… Ridic ștacheta degeaba
Învăț Artele Marțiale-n caz că se-aprinde cearta
N-am cui preda ștafeta… Noroc sau ghinion?
Interesu-i la pământ, parcă citesc iar Ion
Camion plin cu esența mea, încep a refula
Refuzam cândva să-i permit a se etala
Amprenta mea peste sanctuarul numit creație
Strofe atât de grele, încât generează gravitație!
Combinație de muze
Vin la mine prin rotație
Încă nu s-a găsit vreuna să mă refuze
Scuze peste scuze, peste-un munte de regrete
Păstrez sensuri ascunse, agățate în perete
Falși preoți care și-au renegat credința
Se dau acum atei când își folosesc penița…
Rapu’ ne e constelația, e ironia sorții
Că nu pot face față vibrației nopții!
Munca în surdină, reflectoru’ pe regrete
Beau din Pocalu’ Resemnării, și-o fac cu sete
Eman aer de misticism pe-aceste versete
Ca blestemul Proletarului în greaca veche
Adâncesc mistere… Sincer, mă cam expun
Proiecția mea înghite demoni la mic dejun
Țin lancea-n mână, poți să-mi spui Phantom Lancer
Dacă rapu’ e mort, atunci sunt Necromancer!.

Interludiu:
“Am practicat și poker-u, da’ nu știu ce înseamnă cinci bucăți… Și-acesta este un talent al Artei Marțiale… Cinci bucăți în poker-u’ de mână… Artele Marțiale, precum tablele… Aș vrea să joc un meci de table, precum baschetul, s-arunci la coș, s-arunci de la distanțe… Sau să-ți faci baie iarna sub cerul, sub cupola plină de zăpadă..”.

Refren X2.

Outro:
“În Arte Marțiale, așa cum am mai zis și altă dată pentru mine, mă voi bate cu Campionul Mondial al Supergreilor, și-atunci voi arăta că-l voi învinge… Și dintr-un scuipat îl voi omorî! Complexul lui Hamlet… Vreau să zic că mi se scoală pla la civilizație… Pa-pa! He he he he…”