Intro:
“Filmul acesta îmi place foarte mult… Clar! Eu nu sunt sacru, cum ar fi “Luceafărul” poeziei românești, marele Mihai Eminescu, de care nici n-au auzit rușii… Se zice că este poet național.. Eu nu sunt poet, nu cânt, sunt la coada cuvintelor… Acela nu este poet! ”.
Kefren:
Ce discrepanță, nu prea ne mai înțelegem
Certuri pe ce s-alegem
Mai bine ia-o în față
Las eu de la mine și de această dată
Odată și-odată
Vei realiza cât ai greșit
Acum dispar subit
În tabloul meu de ceață
E rece momentul, nu vreau să mai spui nimic
Astern vestitul haos pe mormanul meu de gheață
Unde cândva, era sculptat un paradis
N-am înțeles de ce-ai ales să-nclin către ce-i critic
Ce carambol, aproape mă lăsasem de scris
Tăcere… lungă tăcere-a trebuit să-ndur
Căci vocea ta îmi mâzgălea peste contur
Acum îmi ascut sunetele deja tăioase
Obișnuit cu murmurul tău de frecvențe joase
Câte cărămizi mai pui? Oare nu vezi
Că zidul construit l-am dărâmat silabă cu silabă
Fierul destinului e greu să-l alterezi
Suntem legați unul de altul ca viața de apă
De ce te joci? Oricât aș fugi o să mă-ntorc
Oricât de mult ai fugi o să te-ntorci….
Refren X2 (C. O. D) :
Pentru muritori de neînțeles viziunea ta
Pentru poeți, naufragiu… Nimic altceva
Însă noi, Proletarii, te regăsim în sunet
La fel ca timpul în orologii fără suflet….
C. O. D:
Care pe care…
Oare sunt în stare
Să răspund ironic la fiecare întrebare?
Însă nu și pentru tine, cazi în timp
Ca frivola ce-alternează între etern și mine
Nu-ți convine, ascunsă-n fond sonor
Stând pe marginea regretului de ascultător
Nu-nțelegeam ce-i dragostea dacă nu mă urai
Sunt măcinat de regret ca ultimul samurai
La ce bun? La ce îngân valuri de nepăsare?
Clipele uitării se frâng în mii de bucăți
Oare notez în înaintare
Cioburi de sare
Sub arta din care iau forma simple cuvinte?
A trecut destul de mult… îți amintești
Uitatele peisaje din visele noastre?
Acel sentiment ce-ascunde dup-o cruce
Volatilă, acțiunea lipsei ce plânge a tăcere…
În încheiere, trăgând de infernul iertării
Martorii uitării zac sugrumați în alchimie
Dar sunt să-ți spun: Îmi pare rău nespus
Dragă muzică, răspunzi doar la număr ascuns..
Refren X2
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul profund și dorința de iertare față de muzică, personificată ca o entitate dragă. Artistul se simte măcinat de greșeli și caută o reconciliere, recunoscând legătura indisolubilă dintre el și artă.