Petru Marinescu – Versuri.pro

Actorul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bolnav de măiestria, ce-mpreună
Focul dintâi cu dorurile ninse,
Cu torţele făpturii lui nestinse
În grabă risipeşte ce adună.

În gest şi în rostire-i sunt cuprinse
Şi plâns, şi bucurie; el le sună
Precum avarul perlele-n cunună
Şi-i tânăr cât luminile-s aprinse.

Doar pentru Thalia sau Melpomene,
Coboară toate lumile pe scena
Pe care cu ardoare o slujeşte.

Şi pentru toate-acestea îi ajunge
Doar floarea care i se dăruieşte
În ropot de aplauze prelunge.

Reveniri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Se duc cocori spre altă adiere
Şi clipa învârteşte roata firii.
Ne logodim din ţărna zămislirii
Cu-o soartă perindată peste ere.
Ne pierdem din plăcerea revenirii
Şi orice dor, jertfirea noastră cere.
Zidiţi în bucurie şi durere,
Ne depăşeşte patima-mplinirii.
Dar e o giruetică mişcare,
Purtând pe aripi nevăzute lutul
Întors în magmele nepotolite..
Şi fiece cocor, fiece floare,
Aduc neştiutoare începutul
Reînvierii noastre tăinuite.

Seară Pe Lac

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Stăteam pe-un mal, cu apa-ncremenită
De liniștile ce se așezară
Pe unda ei, pe-ntunecimea clară,
Pe inima de doruri prigonită.

Mă năpădea un gând de-odinioară
Reapărut din zarea plumbuită
Și mă ducea tăcerea în ispită
Spre lacul cu luceferii de seară.

Din stele ce străluminau eteruri
Peste o boltă plânsă în genune
Cădeau ninsori pe umbrele pădurii..

Imensul dintre cele două ceruri,
Purificat ca pentru rugăciune,
Părea nuntirea sfântă a naturii.

Omul de Zăpadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îl modelam cu mâini nevinovate
În fiecare iarnă, cu ardoare.
Cu omu-i făuream asemănare
Din a zăpezii albă puritate.
Avea cap, ochi, nas, gură şi picioare,
Iar mâinile-i erau improvizate
Din mături sau undrele răsfirate
Din văduvite şipci de pălimare.
Ne bucuram atunci, cu bucuria
Ce-o gustă din belşug copilăria;
Dar ne-ntristăm la fel ca omul mare.
Şi ne durea că nu aflăm secretul
Că nu îngheţul ci prea blândul soare,
Îl omorau încetul cu încetul.

Măști

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Când slova în veșmânt de sărbătoare,
Semeață părăsește simțământul,
Gândirea-i cumpănește-n drum avântul,
Iar inima îi dă aripi să zboare.
Cum prinde rădăcina în pământul
Udat de ploaia binefăcătoare,
La fel dezbobocește ca o floare
Și fapta, când plămada e cuvântul.
Dar când acestea toate împreună
Pornesc din pervertire și din ură,
Cu zornăeli și împroșcări de trombă,
Se schimbă adevărul în minciună,
Și doar nerușinarea-i e măsură,
În timp ce sufletul cinstit, sucombă.

Povară

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Uitate ca gătelile de nuntă
În lada cu parfum de iasomie,
Stau vrafurile de-amintiri, o mie,
Sub fruntea-n pragul de sfârşit, căruntă.
Le-ar primeni acum, dar cine ştie
De-l mai ajută răsuflarea ciuntă?
Sau de povara anilor, mai cruntă,
N-o va strivi târzia reverie?
Nu-i lege nici a firii, din păcate,
Pe vreascuri mugurii să crească
Sau pe nisip miresme de poiană.
Rămână dar şi gândurile toate
Închise, nu cumva să se trezească
Dintr-un Olimp, pe-o stâncă Tarpeiană.

Interogație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Îmi este viața oare, așteptare
A unui tren ce nu-i cunosc sosirea
Și nici măcar nu-i bănuiesc pornirea
Pe-un drum ce nici o margine nu are?

Plângând, râzând îmi amăgesc simțirea
Cu clipe dulci, cu altele amare;
Și toate sau luate fiecare
Ascund în ele ura și iubirea?

Sunt fir de iarbă ce mereu răsare
Din frământatul lut, a câta oară?
Sau fir de cosmos? Veșnică-ntrebare,
Spre un răspuns ce-ntârzie să apară.

Sunt toate, sunt mai mult: o veșnicie,
Trăgându-și seva din adânc de glie.

Pastel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

În cerdacul casei de la țară
Stau culcat privind dantela serii.
Și ascult cum șoaptele tăcerii
Curg prin spicul grâului de vară.
Dorm demult pe umbrele lor, merii.
Luna prin livezi aruncă pară,
Ochi de cer, mirată stea polară
Râde veșniciei și puterii.
Ca un cariu-n mine, amintirea,
Îmi alungă somnul și uitatul.
Răstignită, o cumpănă-a fântânii.
Pare cruce pe întreagă firea,
Iar sub ea se odihnește satul
Și-n odaia de la deal, bătrânii.

Adolescența

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Visări îndrăznețe, viteze-ncercări,
Iubiri claustrate sub inimi de jar –
Și flăcări și gheață în gestul neclar,
Frământ sovăielnic sub candide zări.
Sunt anii ce-aruncă scântei de amnar
Cu gândul, cu fapta spre-nalte chemări
Iar dragostea-i vuiet și valuri de mări
Ce multe-n tărâmuri izbesc în zadar.
E vârsta-ndoielii și-a jocului tandru
Cu vini neștiute de pur copilandru;
E ploaie cu grindini și soare ca para,
Cu doruri, speranțe, simțiri în șuvoi,
Zălude pâraie-necând primăvara;
E floare ce fi-va un fruct mai apoi.