Petru Creţia – Versuri.pro

Cântec În Stil Naiv Despre Ființă și Părere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Nimic nu are în sine puterea
De a fi mai mult decât este
Atuncea când este, în forma-i deplină,
Tot ce poate fi.

Aproape tot ce trăiește încearcă
Să fie cumva altfel decât este
În golul amar dintre tot ce ar vrea
Și nu poate fi.

În vorbe e răul, în gesturi deșarte,
În tot ce pare a fi și nu este,
În biata minciună jucată în lume
Crezându-se-a fi.

Vrem să părem și să fim mai adânci decât suntem,
Mai puternici, mai mari și mai buni decât este
Dat firii noastre și slavei, mai grei de iubire
Decât știm a fi.

Dar toate acestea fac parte din lume,
Iar hula nemilei un greu păcat este
Al oricărui gând care judecă lumea
Cum nu poate fi.

Căci mulți muritori trăiesc din puterea
De-a trăi în părere și de-a crede că este
În ele, sub lună, mai mult decât poate
Într-adevăr fi.

Coboare îndurare
În lumea pieirii
Peste veacul făpturii,
Peste tot ce este
Greul de a fi.

Exercițiu Metric

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Negri vulturi orbi ocolesc prin vreme,
Albe rugi se izbesc de ceruri,
Vârste vechi se întorc și stau
Otrăvite-n lume.
Ochii vechi au uitat durerea,
Timpii noi se opresc în maluri,
Greu se întorc spre izvor
Pierdutele ape.
Oarbe rugi se izbesc de arme,
Nu mai știm dacă timpul trece,
Greu învinge gândul cel drept
Nelegiuirea.
Negru stă între pulberi timpul,
Greu te speli de noroiul lumii,
Rupte lănci zăbovesc în carnea
Neizbăvirii.
Neamuri vechi putrezesc în umbră
Greu răbdând umilința rece,
Fără saț sug din vlaga lumii
Viermii puterii.
Vino timp să deschizi în ziduri
Mândre porți înspre legi necalpe,
Drepte ruguri să aprinzi în seara
Dreptei osânde.

Este Mereu la Fel

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Este mereu la fel în clipă și în veac,
Este mereu ca într-un vis fără să fie niciodată vis.
Stăm lângă țărm, la începutul serii,
Cu fața către larg.
Iar valurile vin spre noi, fără priviri, amare și străine,
Spre noi care privim, uitați,
Vin fără de odihnă, rânduri după rânduri, reci,
Urlând sub cerul fix.
Se năpustesc nestăvilit spre noi
Din largul cenușiu și înspumat al mării fără orizont,
Însă mereu, ca într-un vis fără sfârșit,
Nu ne ajung.
De parcă lumea noastră nu ar fi a lor
Și nu am face parte din același timp,
Într-o hotărnicire fără de hotar,
Într-o nețărmurire scrisă pe un țărm,
În coprezența unor crâncene absențe.
Iar lacrimile noastre, drepți pe țărm și nemișcați sub cer,
Nu au soroc.

Incongruență

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Așa se-ntâmplă printre întâlniri și ani,
Să fii mult prea adesea căutat și chiar cumva găsit
Acolo unde nici nu ești și nici nu ai cum fi.
Și să-ți rămână necăutată și dinainte pierdută
Ființa dreaptă,
Însemnarea ei,
Belșugul ei însingurat și nemințit.
Dar dragostea de soartă e o patimă mai mare
Decât orice pătimire,
Decât orice soartă.

Licitație

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Pentru că altfel chiar nu mai e cu putință și deoarece
Plecăm.
Se scot la mezat următoarele lucruri:
Un puternic binoclu de câmp împreună
Cu tot ce-a fost văzut prin el cu un prilej sau altul
Și cu deosebire în Egiptul vechi;
Fotografii ale unor neștiute persoane
De secol incert; rețeta unor elixiruri nebăute,
Redactate într-un stil înflorit și suspect;
O hartă apocrifă a lunii, de o închipuire avântată;
O pagodă de fildeș bine lucrat din care se-aude
Vuietul mării și strigăte de oameni pierduți;
O zăbală mușcată de dinții
Unui cal nărăvaș din trecut; un arc; o agrafă de fier;
Jurnalul de bord al unui pirat reticent și obscur;
Un glob de cristal fermecat în care însă numai noi
Putem vedea tot ce a fost, salvat de orice timp,
De orice alterare sau durere.
Pentru aceasta însă prețul nostru cel mai mic
E un palat în Munții Lunii.

Tu Dulce-Neagră

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Tu dulce-neagră, furios amară
Esenţă
Care bântui arborii şi gândul,
Făcând şi desfăcând gânduri şi lumi,
Iluminând pe dinlăuntru pătimirea
Şi sfâşiind fragila rezistenţă
A clipelor chemate să se ducă
Şi să urce
În alt timp.
Ţie, trecere şi stavilă, ar trebui să-ţi dăm
Un nume
Pe care iadul fiinţei să nu-l ştie.

Trecutul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Prea multă culoare, muzică de fond, parfum
În ce numim trecut,
Prea mult pitoresc și tânguire,
O dulce milă de sine,
Un iz tandru
Care vrea să umple lumea.
Prea mult conținut al sinelui și prea puțină formă a sa.
Mai aspră, mai curată fie căutarea, dobândirea și pierderea lui,
Nimic nu rămână din puterea clipelor,
Din pulsiunea lor violentă și amorfă
Decât adevărul lor.
Nu tot ce se află în clipă se află și în timp,
Nu tot ce trece rămâne în timpul mare
Ale cărui linii pure fără de amăgire și greș
Străbat clipele și sinele și timpul.

Zidul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,
Am trimis soli și iscoade,
Am făcut tot ce-am putut:
Pretutindeni, la capăt, era un zid
Înalt.
De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,
Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?
Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,
Știam de ce e zidul și de când și până când,
Dar nu de asta ne păsa,
Căci cine poate oare îngrădi lucrarea minții?
Și-am hotărât atunci
Să facem tot ce poate fi făcut
Între acele ziduri mari
Ale acestei îngrădiri care se află
Totodată ilegitimă și necesară,
Mai trainică și mai precară decât noi,
Zidul înalt.
Și astfel am dat curs
Unei anume forme de viață,
Dând zidului acesta acest sens:
Că îngrădește, după drepte legi,
Ceva ce este liber prin esența sa,
Ceva din care însuși zidul e făcut.
Și, trecător fiind lucrul acela,
Este mai trainic decât vremea sa
Și, în puterea sorții, august.

Bat Vânturi Mari

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Bat vânturi mari
Peste întinderi mari
Și după-o vreme ostenesc în noi
Din pricină că unele stele nu-și țin cuvântul.
Și, ostenite, se prefac în ape ușoare
Ce cad ca niște fără soartă ploi peste pământul
Așternut în adâncul din noi.
Însă deasupră-ne, mereu neostenit,
Trece etern și tăcut prin zenit,
Peste lumi, cuvântul și vântul
Pe care stelele drepte nu l-au mințit.
Și asemenea lucruri au loc
Între zone și sfere,
Între pământuri, obscure astre și vânturi,
Iar jur împrejur, lipsit de durere,
Al mării aspru e cântul.

Despre Lucruri și Zei

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Întuneric, tăcere și pură uitare
Se află în miezul oricărui lucru,
În adâncul și în esența fiecărui lucru,
În adâncul soarelui și al lunii,
În adâncul pământului vechi și al mării vechi,
În adâncul oricărei forme, realități, întruchipări și puteri
Revelate sau irelevate,
În adâncul gândului și al părerii,
În adâncul inimii și în adâncul ochilor lumii.
Și datorită lor lumea e plină de zei zâmbitori
Și iar sunt vii himerele zăcute în pământul vechi,
Chiar dacă, orice am spune și orice am fi,
Moartea ne spune nu,
Muşcând ca o lupoaică din propria ei umbră
Și din noi.