Petru Creţia – Zidul

Ne-am dus singuri, cu piciorul, cu corăbii,Am trimis soli și iscoade,Am făcut tot ce-am putut:Pretutindeni, la capăt, era un zidÎnalt.De fapt știam dinainte, dintotdeauna de el,Dar oare robii nu știau, fugind, că vor fi prinși?Iar noi, nerobi fiind, știam ceva mai mult,Știam de ce e zidul și de când și până când,Dar nu de asta … Citește mai mult

Petru Creţia – Bat Vânturi Mari

Bat vânturi mariPeste întinderi mariȘi după-o vreme ostenesc în noiDin pricină că unele stele nu-și țin cuvântul.Și, ostenite, se prefac în ape ușoareCe cad ca niște fără soartă ploi peste pământulAșternut în adâncul din noi.Însă deasupră-ne, mereu neostenit,Trece etern și tăcut prin zenit,Peste lumi, cuvântul și vântulPe care stelele drepte nu l-au mințit.Și asemenea lucruri … Citește mai mult

Petru Creţia – Despre Lucruri și Zei

Întuneric, tăcere și pură uitareSe află în miezul oricărui lucru,În adâncul și în esența fiecărui lucru,În adâncul soarelui și al lunii,În adâncul pământului vechi și al mării vechi,În adâncul oricărei forme, realități, întruchipări și puteriRevelate sau irelevate,În adâncul gândului și al părerii,În adâncul inimii și în adâncul ochilor lumii.Și datorită lor lumea e plină de … Citește mai mult