Petre Ghelmez – Mama

Poate să-și uite lumina roză din care s-a născut?Poate picătura sărată, smulsă din apa mării, să uite marea?Există vreun om pe pământ, care să fi dat mai multși să primească mai puțin, decâtMama?Cine, în afară deMama, mai poate săruta o rană,și rana să se vindece?A plâns, ca să nu plângem noi.A răbdat, ca să nu … Citește mai mult

Petre Ghelmez – Pâinea

Scoate mama pâinea din cuptorȘi nouă ni se pare că răsare soareleDintre norii negri și vineți ai nopții.Ne-nvăluie pe toți un abur sățios și ușor,Ca-n diminețile cu luciri de aramă și rouă.Lucrurile capătă alte contururi.Fulgere vii joacă pe ele –Cum zorii, pe bobocii umezi de trandafiri.Fragede sunt trâmbele aerului, și subțiri,Când mama pune pe masă … Citește mai mult

Petre Ghelmez – La Seceriș

Treceau albi pe ceruri nori lungi ca gâtul de cocoriSunând strune de viori și mă strămutau furiș într-un fel de luminișVara-n drum la seceriș.Maica galbenă lumina din pământ creștea albina miere coaptă și rășină îndesată pe sub zări până pe la subsuori până-n ochi până-n sprâncene pe sub piele pe sub gene.Prin ciorapii groși de … Citește mai mult

Petre Ghelmez – Lauda Limbii Române

Lasă-mă în patria de cuvinte,Acum să colindÎn patria de cânturi, de șoapte, de murmure,Cerul și pământul,Într-o rostire de gândCu brâu de aur dulce să le cuprind,Înțelesuri din veac,Și de-acum,Pe crestele-albastre-ale timpului,Neostenite să dăinuie.Lasă-mă, dragostei mele de tine,De țară, de mumă, de frate, de zbor să-i zic dor.Lasă-mă răzimat în ușile graiului,Să plutesc ca pe-un nor,Dealuri … Citește mai mult