Pavel Coruț – Versuri.pro

Să Vii Ca O Părere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Să vii ca o părere
Din vremile curate,
Când nu era durere
Și blânde erau toate.
Să-mi depeni către seară,
Iar eu să te ascult,
Poveşti de-odinioară
Şi taine de demult.

Prea Devreme

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Probabil greșit-am planeta,
Căci m-am născut într-o noapte,
Din focul aprins de cometa
Venită de foarte departe.
Sunt, pare, născut prea devreme,
Pe încă sălbatica Terră?
N-aud nicio voce să cheme
Lumini pentr-o pașnică eră.
Și râuri de vise în spume
Șoptesc: Ești născut prea devreme,
Nu-i nimeni ca tine pe Lume,
Dar de nimic nu te teme!.
Ești singur, dar porți în ființă
Secrete de timp care vine
C-o nouă, curată știință
Ce schimbă-ale vieții destine.
Privește mereu mai departe
În viața planetei natale,
Pe Bine de rău tu desparte
Și stinge izvorul de jale!.
Să nu te temi nici de moarte,
Căci ești de neatins pentr-o viață!
Cătușe și lanțuri cad sparte
Și vine Fecioara de gheață.

Candela

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

„Ultimului Domn Român, Alexandru Ioan Cuza”.
Prefă-te, inimă, în foc,
Aprinde candela, diseară,
Pribeagului fără noroc,
Stăpânului furat de Ţară!.
Şi fă-te, inimă, stejar,
Să-i dai a umbrei mângâiere,
Căci s-a hrănit doar din amar
Şi s-a-mbătat doar cu durere.

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Smulgeţi coroana cea de spini,
Lăsaţi-i fruntea în lumină,
Pribeagului printre străini,
Stăpânului lipsit de vină.
Să-şi poarte ochii către noi,
Iertarea lui ni-i izbăvire,
Căci am ajuns pustii şi goi,
Săraci la minte şi simţire.

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Pe noi în Cer el ne-ar fi vrut,
Căci se făcuse-a noastră vrere.
Noi l-am trădat şi l-am vândut
Orbiţi de patimi şi avere..

Ref. x2: Primeşte-l Doamne-n casa Ta,
Pe domnul trist şi-nsingurat,
Pe Cuza, inimă de stea,
Şi iartă-ne că l-am trădat!.

Muzica: Daniel Avram

Dacii Liberi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Voi, spirite viteze a marilor Străbuni,
Aflați că-n țara noastră noi mai suntem Români,
Îl mai purtăm în inimi pe bravul Decebal
Și n-am cedat cu toții l-al cotropirii val!.
Slăviți străbuni ai noștri din vremuri de lumini.
Noi suntem încă oameni, noi mai suntem stăpâni.
Și dârji ne ținem încă pe plaiul românesc
În legea cea străbună și-n dreptul strămoșesc.
Inimă aprinsă a marelui Străbun
Luminează viața neamului român!
Inimă vitează, inimă de foc,
Dă-ne fericire, pace și noroc.
O, Doamne mult slăvite, din moși și din străbuni,
Ascultă-a noastră rugă: Noi vrem să fim români.
Să-i ardem dintre neamuri pe Iuda și Cain
Să ne spălăm de ură, de teamă și venin.
Trezește-te, române, și nu mai sta-n genunchi,
Ești rodul cel mai mândru născut din vechiul trunchi,
Ridică-te, române, fecior din Decebal,
Ridică-te, Moldovă, ridică-te, Ardeal.
La focul care-nvie veniți de vă-nchinați
Români de pretutindeni, veniți surori și frați.
Pe inima speranței, jurați, feciori, nepoți,
O viață-n libertate sau moarte pentru toți.

Ultimul Romantic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Întreabă codrii despre mine!
Pe ei îi dor ce-n mine doare,
Când visele ajung ruine,
Toți mugurii se sting în floare.
Întreabă vântul despre mine!
El îți va spune ce mă doare,
Nu vezi că dragostea nu vine
Și ultimul romantic moare?
Ascultă inima ce-ți spune,
Doar ea te știe și te-nvață!
De când ai dispărut, minune,
Cărarea mi s-a stins în ceață!
Aprinde candela iubirii,
S-o văd prin ceață ca lumină,
S-ajung din nou în legea firii,
Un bob de spirit și țărână!
Întreabă-ți inima de mine
Și lasă-i porțile deschise,
Căci dorul s-a pornit și vine,
Pe drum de taine și de vise!
Ascultă-ți clocotul din sânge!
E vraja vieții ce nu moare
Chiar dacă, uneori, mai plânge,
Chiar dacă, uneori, mai doare…
Ultimul romantic,
Minte de lumină,
Suflet de zănatec
Spirit pur și tină…
Ultimul romantic,
Minte de lumină,
Suflet de zănatec
Spirit pur și tină…
Ultimul romantic…

Descântec

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Sunt bărbatul din neamul de-azur,
M-am născut din legende nezise,
Strângeţi cercul de jur împrejur,
Să descânt cu speranţe şi vise!
Eu sunt plânsetul stepei pustii,
Ţintuit între dor şi durere,
După-atâtea cumplite urgii,
Mă dezleg de uitări şi tăcere.
Eu sunt umbra stejarului vechi,
Fermecat în pădurea-adormită,
Sub coroană-mi vin tineri perechi,
Să se-mbete de dulce ispită.
Sub scânteia din râul vrăjit,
Murmurând printre unde sfioasă,
Izvorăsc dintr-un vis netrăit
Şi-oi ajunge vreodată acasă.

Voi Veni la Voi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Voi veni la voi pe-un dor de vară,
Luminat în raze de argint.
Să ieșiți la poartă, mai pe seară,
Când coboară Cerul pe Pământ!
Voi veni la voi ca o părere,
Ca un vis din alte lumi adus,
Să sfărâm a lanțului durere,
Să vă spun ce încă nu v-am spus.
Voi veni, așa cum scrie soarta,
Înviat din visul meu păgân.
Fost-am primul ce deschise Poarta,
Azi, în urma voastră, eu rămân.
Voi veni la voi fără povară,
Dezrobit din chinu-mi omenesc,
Să dezleg de soarta cea amară
Și de vrajbă neamul românesc.
Ce va fi în Ziua cea Grozavă,
Voi, români, în veci, veți pomeni,
Vor crăpa tăriile din slavă.
Așteptați, căci, sigur, voi veni!

Te Aștept

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Te aștept.
Femeia mea din astă lume
Ne-a pus iubirea față-n față,
Ne-am întâlnit, fără de nume,
Ca două picături de viață.
Nu-ți dărui aur și nici astre,
Ci foc de inimă curată,
Să lege sufletele noastre,
Într-o poveste adevărată.
Nu-mi cere sacre jurăminte
În vorbe multe și frumoase!
Urăsc beția de cuvinte
Ce-ascunde gânduri mincinoase.
Închide ochii o clipită,
Atinge-mi inima cu gândul
Și vei afla, a mea iubită,
Tot ce nu-ți poate da cuvântul!.
Eu am citit în al tău suflet,
Așa cum se citește-n carte,
O frământare neagră-n cuget,
E rea și încă ne desparte.
Te-aștept cu inima deschisă,
Nu zăbovi prea multă vreme,
Ia mâna către tine-întinsă,
Nu șovăi și nu te teme!.
Pavel Coruț
(„Sămânța de lumină”, 2012)

Noi Vom Intra În Vise

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Păşeşti pe-o blândă rază,
Mireasa mea din Cer,
Privirea-ţi înviază
Speranţă şi mister.
Mă chemi încet pe nume,
Eu simt că mă topesc,
Că mă desprind din lume,
Că-s om nepământesc.
Mi-atingi cu gura buza,
M-aprinzi de vise iar,
Văpăi se face spuza
Din sufletu-mi de jar.
Te voi căta diseară,
Când Luna zace-n nor,
Primeşte-mă, fecioară,
În lumea mea de dor!.
Cu braţele deschise,
Aş vrea să mă primeşti,
Ca să intrăm în vise,
Să devenim poveşti.
Aceasta ni-este soarta:
S-ajunge ploi de vise,
Căci vom deschide poarta
Poveştilor nescrise.
Vom rătăci, mireasă,
Prin multe lumi cereşti,
Vei deveni crăiasă
Nespuselor poveşti.
Uni-vom pe-nserate
Eternele iubiri
Din visele curate
Şi-om fi doar amintiri.

Lunecare

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:26 +0000

Ploua cu vise peste noi
și fulgerau străvechi dorințe,
tuna ca-n vremea de apoi:
să nu te mint, să nu mă minți!.
Ne preschimbase Ceru-n sfinți,
în legea neamului dintâi,
să nu te mint, să nu mă minți,
să mai rămân, să mai rămâi.
Intrasem, parcă, în povești,
într-un descânt străbun mereu,
au cine sunt și cine ești,
când eu sunt tu și tu ești eu?.
Ploua cu stele peste noi,
ardeam în ele, goi și sfinți,
sub mângâierea blândei ploi
noi ne visam străbuni, părinți..
Dar astrul ploii a asfințit,
pribegi îl căutăm prin Cer,
eu n-am rămas, tu m-ai mințit,
iar între noi, pustiu și ger..