Te aștept.
Femeia mea din astă lume
Ne-a pus iubirea față-n față,
Ne-am întâlnit, fără de nume,
Ca două picături de viață.
Nu-ți dărui aur și nici astre,
Ci foc de inimă curată,
Să lege sufletele noastre,
Într-o poveste adevărată.
Nu-mi cere sacre jurăminte
În vorbe multe și frumoase!
Urăsc beția de cuvinte
Ce-ascunde gânduri mincinoase.
Închide ochii o clipită,
Atinge-mi inima cu gândul
Și vei afla, a mea iubită,
Tot ce nu-ți poate da cuvântul!.
Eu am citit în al tău suflet,
Așa cum se citește-n carte,
O frământare neagră-n cuget,
E rea și încă ne desparte.
Te-aștept cu inima deschisă,
Nu zăbovi prea multă vreme,
Ia mâna către tine-întinsă,
Nu șovăi și nu te teme!.
Pavel Coruț
(„Sămânța de lumină”, 2012)
Sensul versurilor
Piesa exprimă așteptarea unei iubiri profunde și sincere. Vorbitorul își așteaptă partenera, oferindu-i o iubire curată și adevărată, dincolo de cuvinte și jurăminte formale, sperând să depășească obstacolele care îi despart.