Odisseas Elytis

Odisseas Elytis – Cartea Semnelor 4

de

Din păcate și pământul se învârte pe cheltuiala noastră. La împărțeala proastă totdeauna păgubește Dumnezeu. Luminează-te cumva și în orice fel, apoi stinge-te iar – cu generozitate. Tot pescuind vine și marea. Undeva, între Marți și Miercuri, trebuie că a rătăcit și ziua ta cea adevărată. Are un mijloc și capătul – capătului.

Odisseas Elytis – Orientări

de

Mi-amintesc, era Aprilie când am simțit prima oarăgreutatea trupului tău.Corpul tău: argilă și păcat.La fel ca în prima noastră zi pe pământera sărbătoarea orhideelor.Dar îmi amintesc durerea ta.A fost o adâncă mușcătură pe buze,o unghie înfiptă adânc în piele,acolo unde este gravat, întotdeauna, timpul.

Odisseas Elytis – Primul Soare (Fragment)

de

Trupul verii (II).Trecu un timp de când se auzi ultima ploaieCăzând peste șopârle și furnici.Acum văzduhul arde nesfârșit;Și fructele conturul gurii-și colorează.Crevasele pământului încetul cu încetul se deschid;Și lângă apa ce picură silabă cu silabă,O plantă uriașă privește soarele în ochi!.Cine-i acel ce stă întins pe dune de nisip,Fumând din argintate frunze de măslin?I se-ncălzesc … Citește mai mult

Odisseas Elytis – Frescă

de

De-ndrăgostit ce-am fost și locuind de veacuri în adâncul măriiAm învățat și scrisul și cititul.Încât acum pot să văd la adâncime mere înapoi vârsteleUna după alta precum începe-un munte când celălalt nici nu s-a terminat.Să le văd așișderi și-nainte Carafa-ntunecată la culoareIar la braț noua Elenă cu coapsa atingând vârful peretelui.Cum toarnă vin Precistei pe … Citește mai mult

Odisseas Elytis – E Drept Să-i Dăm Necunoscutului Partea

de

E drept să-i dăm necunoscutului parteacare i se cuvine, iată de ce trebuiesă scriem. Pentru că poezia ne dezvațăde lume, sub forma în care ne e dată;lume a pieirii, în care vine o clipăcând vedem că este singurul drumde a transcende pieireaîn sensul în care moartea estesingura cale spre înviere.

Odisseas Elytis – Șapte Heptastihuri Nocturne

de

I.Vise și vise-au venitLa ziua de naștere-a iasomiilorNopți și nopți în albeleInsomnii ale lebedelorRoua se naște în frunzePrecum în cerul nemărginitSentimentul senin. II.Îmbietoare nopți înstelate-au adus tăcereaȘi în urma ei o melodie străinăAmantaVechilor ecouri vrăjite.Acum mai rămâne o umbră incertăȘi-n țăndări încrederea eiȘi amețeala minții de nevindecat – acolo. III.Toți chiparoșii vestesc miezul nopțiiToate degeteleTăcereDincolo … Citește mai mult