Nikolai Rubtov

Nikolai Rubtov – Nuferi

de

Cât de departe căile s-au dus,Câmpia în lărgime nu încape,La ce-nălțimi de proaspetele apeCocorii mână drumul lor de sus.În primăvară – cheamă, vrei nu vreiEi strigă tot mai vii pe întrecuteIar jocuri de iubiri din anii ceiEu văd aici.. Dar nu cele trecute.Pe râul lângă mal aceleași flori,Aceleași flori.. dar altele sunt feteNu pot să … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Buchetul

de

Eu bicicleta mult o voi goni.În lunci pustii cu ea am să opresc.Voi strânge flori.Buchet le-oi dăruiAceleia, pe care o iubesc.Eu am să-i spun:– Cu altul alăturea,De întâlnirea noastră ai uitat,Și de aceea-n amintirea meaIa florile ce ți le-am adunat! –Ea le-a lua.Dar mai târziu, venind,Când ceața și tristeți s-or îndesi,Va trece iar, cu ochii-n … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Cale Veche Traducere V Bragagiu

de

Tot nori deasupra ei, trec nori și nori…Pășesc precum pășiră peregrinii,Cruce le fac trei degete-ale mâinii,Iar ei prin colb de veac doar trecători.Îi întâlnesc tot zilele-n arsuriCu-albastrele cămașe descheiate,Pe-alături romanițe legănateAlbesc în zvonul verii în călduri.Pădurile cu umbre-i cheamă vii…Cum țarii îndrăgiseră palateAșa iubesc eu căile uitateȘi-a veșniciei ochii azurii.O târlă putrezită întâlnesc,Când un cătun … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – În Casă și-n Însingurare

de

În casă și-n însingurare,Și-n mici lucrări întreg mă-mpac –Îmi scapătă-n fereastră SoarePe pânză jilavă din lac.Câtă trăire! În cămașăÎmi suflă vântul tot mai viu,E-o romaniță-așa gingașăÎn șoapta prundului târziu.Limpezi sunt anii duși ai viețiiDe parcă lebede din zăriPe ape vii și pe fânețeNe vin ninsori din depărtări.Și iar în dalba-nsingurareModestele lucrări îmi tac:Îmi scapătă-n fereastră … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – De Toate (Traducere V. Bragagiu)

de

De toate-s arhimulțămit!Mănânc pe burtă tologitCoaptele afine cu poftă!Sperii șopârle de pe ciotApoi întins pe spate potS-ascult și vaiete, și ofturiA păsării de baltă. Și-nCer dintre frasin și un pinSă văd tristețea necurmatăA norilor ca gând tihnit,Jos râul e neliniștitCa simț din bucuria mată..Iubesc pădurea toamnei plin:Deasupra cerul e seninȘi aș dori de-a mă prefaceÎn … Citește mai mult

Nikolai Rubtov – Nopțile la Țară

de

Pe sub geamuri vântu-și curge tihna-n vise,Iar după grădină-n câmpul amurgindPrepelițe strigă, stele-s doar aprinseȘi în piedici caii tineri nechezând.La tabun cu frâul mă voi duce moaleCalul cel mai aprig am să mi-l aținȘi peste otavă zăngănind zăbaleM-a purta mânzocul în satul vecin.S-au dat de copite-n lături romanițe,Tresărinde sălcii roua și-au stropit –Melodie-mi este glasul … Citește mai mult