Versuri corectate și adnotate
Pântecul tău știe mai mult decât capulCoapsele tale știu mai multeAceastăSălbatică grație neagrăA corpului tău dezbrăcat.Ești semnul păduriiCu colierele tale roșiiCu brățările tale de aur curbȘi crocodilul întunecatÎnotând prin Zambeziul ochilor tăi.
Negrii muncindîn jurul vaporului. Arabii vânzând,francezii plimbându-se și trândăvind,și soarele arzând.În port, ațipeștemarea. Arșița pârjoleștepalmierii. Strig: Guadalupe!Dar nimeni nu-mi răspunde.Pleacă vaporul, sfâșiindapele nepăsătoare cu zgomote spumegând.Rămân, în urma lui, negrii muncind,arabii vânzând,francezii plimbându-se și trândăvind,și soarele arzând!
Negrul,lângă trestia de zahăr.Iankeuldeasupra trestiei de zahăr.Pământulsub trestia de zahăr.Sângele nostrujefuit!
Stă portu-ntins sub noaptea tropicală.Lin apa linge-un ţărm nevinovatşi faru-nalt insultă plaja goală!O, ce senin, puternic şi curat!Dar, peste cheiul solitar, departe,pluteşte un coşmar neîmpăcat.Tristeţi de cimitir şi gropi, de moarte,ce-atârnă pe tăbliţe îngrozitecum chinul în mai multe se împarte.Aici sunt strigătele-abia şoptite,sudoarea ca de sticlă; şi sunt toateacele ore crunte, nesfârşite.răbdate de-omul care-n frâu … Citește mai mult
Din Eluard, în mintea mea-s viipura privire, chipul său gravşi acel fel – între sever şi suav –de a vorbi.Ne-am dus să-l căutăm când soarele răsare–Şi el plecase de-acasă….O bruscă plecarefără au revoir, fără adio, fără batistă, nezgomotoasă.Unde-a plecat? Cine să ştie?Cine-o să poată şti?(Oh, pura pivire, chipul său gravŞi acel fel – între sever … Citește mai mult
În amintirea lui GARCIA LORCA.Visa, având în juru-i nardul, ceara,măslini, garoafe, luna răcoroasă.Granada, Federico, Primăvara.Dormea în solitudine tăioasă,de-ai săi lămâi ambigui străjuit,și muzical zvârlit lângă o casă.Arzând de stele, noaptea, liniștitîși învârtea lin străvezia-i coadăpe drumurile țării, -n infinit.Strigară, „Federico!” deodatățigani, cu pumnii-nlănțuiți, ce-n rândtreceau pe drumul mare-n lentă ceată.Ce voce-a vinelor lui scurse, -arzând!Și-n … Citește mai mult
În ce culoare-mbrăcatăe Moartea, eu, vai, nu pot știși nu știu de ști-voi vreodată!Mână osoasă și coasă,coasă cu sclipete vii,pe-un vârf de tulpină, sticloasă?Basme de spus la copii,medieval terorism,să șantajezi pe cei vii!Eu voi intra-n noaptea mareca fiara obscură, fățiș,care, când Moartea apare,se duce, și-n negrul hățiș,calm trupul și sufletu-și lasă.
În mansarda de acolo, uitat,(ghidul nu spune nimic despre aceasta)varsă sânge un plămân sfâșiat.
Nu știu de ce crezisoldat, te urăsc,dacă suntem același lucruyo,tú.Ești sărac, eu sunt;Eu sunt de jos, tu ești;De unde ai,soldat, te urăsc?Mă doare că uneori tuuiți cine sunt;Doamne, dacă sunt tu,la fel ca și tu ești eu.Dar nu pentru asta euTrebuie să-mi fie dor de tine, tu;dacă suntem același lucru,yo,tú,Nu știu de ce crezisoldat, te … Citește mai mult