Nicolae Labiș – Versuri.pro

Pasărea cu Clonț de Rubin

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Pasărea cu clonț de rubin
S-a răzbunat, iat-o, s-a răzbunat.
Nu mai pot s-o mângâi.
M-a strivit,
Pasărea cu clonț de rubin,
Iar mâine
Puii păsării cu clonț de rubin,
Ciugulind prin țărână,
Vor găsi poate
Urmele poetului Nicolae Labiș
Care va rămâne o amintire frumoasă..
1956

Mama

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Mama.
N-am mai trecut de mult prin sat și-mi spune
Un om ce de pe-acasă a venit
Cum că-a-nflorit la noi mălinul
Și c-ai albit, mămică, ai albit.
Alt om mi-a spus c-ai stat la pat bolnavă.
Eu nu știu cum să cred atâtea vești,
Când din scrisori eu văd precum matale
Din zi în zi mereu întinerești.

Poezia

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Poezia.
Cititorului.
Deși-i din implicații și rămurișuri pure
Ori din cristale limpezi ce scânteind se rup,
Intrând în ea, să tremuri ca-n iarnă-ntr-o pădure,
Căci te țintesc fierbinte, prin ghețuri, ochi de lup.

Rămășițe

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Ascult prin mine înapoi în veac.
Aud moșnegii mei cum răsuflă fierbinte.
Aud cum ei îmi scrijelează pe suflet
Ideilor, în grindini de săgeți.
Aud cum sudoarea străbunilor
Curgând sporește-n călimări cerneala
Ce va țâșni o dată cu sângele meu,
Dâra roșă pe cheagul negru al brazdei.
Ascult prin mine înapoi în veac,
Sub claia grea a paielor de soare.
Dar ochii îmi zboară în zare.
Acolo cineva îmi face cu mâna.
Iau palma mea grea ca țărâna
Nu-i palmă, ci-i cute și-ascute o coasă.

Prietenie

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Frate,
Ce-ai venit din Essen, în pocale-i soare roș
Bem cu brațe-ncrucișate
După datini din strămoși
I-auzi doina,
Vrajă multă toarnă-n ea, de ani, mereu
Tu privești poza asta
Unde-s draga mea și eu..
Fața asta..
țin la dânsa, precum floarea de cicoare,
iubind soarele,
De-a pururi tot se-ntoarnă către soare:
Nu știu cum să-ți spun
spre dânsa în ce chip m-aduse soarta..
Să-ți citesc din Eminescu:
„Tu nu ești frumoasă, Marta..”.
Mi-a zâmbit.. Citise-acasă,
împins și el de vreo iubire,
Din poetul țării noastre cel mai mare-o tălmăcire.
Dezvelind o poză veche cu o față de departe,
A-nceput să-mi spună-n șoaptă niște versuri fără moarte:
„Îndrăgi flăcăul fata,
Ea pe altul îl iubea..”
Versurile lui un cântec de pe Rin le însoțea.
Și prin tot ce-aveau ca oameni, una ne sminteam noi doi.
Eminescu și cu Heine se-nfrățiseră prin noi.
Chipurile dragi din poză le-am schimbat.
Și câte-o carte
Despărți-ne-vom
dar versul ne-o lega și mai departe.

Sunt Douăzeci de Ani…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Sunt douăzeci de ani…
Sunt douăzeci de ani și încă unul…
N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii.
Să zboare toți spre zare cum colunul
Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii.
Dar toate astea-s fleacuri: mai presus
Eu știu un lucru care-i ținta vieții:
Să ții un steag, destoinic, cât mai sus.
E steagul roșu-al meu și-al dimineții.
E steagul cui? Eu cred că e al meu,
Ori poate-al lumii, izbutind să doară,
Când din infernul inimii, mereu,
Însângerat mi-l flutur în afară.
Iar seara, când se lasă cu răcoare,
Și cerul se întunecă-n frumos
Însângerat și vast mai ard în zare
Înmiresmând în chip de chiparos.

Al Tuturor

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

El a plecat din munți ca un izvor,
Vuind impetuos, sclipind la soare,
De sus se-ntoarce, preschimbat în nor,
Cu ploaie caldă, binefăcătoare,
Dă sevă rădăcinii încordate,
Înviorează tropotul de cerbi..
Când spală colbul adunat pe ierbi
Îi curg în suflet valuri tulburate.
El nu-i numai al lui: e-al meu, al florii,
Al brazilor, al coaptelor podgorii –
Și-i totuși el, atât de neştirbit!
N-arată ce lumini în el scânteie;
Doar când se odihneşte, însorit,
Fără să vrea aprinde curcubeie.

Acrostih

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vinul vechi în clocot se-năsprește-n cramă,
Izbucnește-un mâine din adâncul ieri.
Ling străvechi pocale azi tâlhari de seamă,
Ling tâlharii vlaga istovitei seri?
O să se destrame cum se tot destramă
Neaua-n sclipitoare, calde primăveri.

Am Iubit…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Am iubit…
Am iubit de când mă știu
Cerul verii, străveziu,
Despletitele răchite,
Curcubeiele pe stânci
Ori pădurile adânci
Sub ger alb încremenite.
Mi-a fost drag pe bărăgane
Să văd fetele morgane
Ori pe crestele din munte
Joc de trăsnete rotunde,
Scurgerea cocorilor,
Pacea înălțimilor,
Semeția pinilor
Plini de scama norilor.
Am iubit iubirea pură,
Floare roșie pe gură
Și în inimă arsură,
În priviri zăpezi candide
Și-n piept voci necontenite.
M-a-nfiorat ades
Tot ce gândurile țes:
Pe al filelor polei
Dansuri repezi, legănate,
De pe arcuri înstrunate,
Săgetarea de idei..
Toată-această măreție
Ne-a fost dată din vecie..

Ursoaica

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

S-a întors cu prada-n brațe la bârlog
Și-a mormăit sub pin a veselie
Dar hruba mirosea a gol
Era tăcută și pustie.
A lepădat între pătlagini leșul,
A mârâit a ciudă și-a chemat,
Dar puii n-au venit de sub pământuri..
Și numai codru-n crengi s-a scuturat.
Zburară fulgi și s-a-nnoptat deodată
Crescură stele rele peste tot
În crengi și-n apă-ntunecată
Ce printre pietre șerpuia, pe lângă bot.
Ursoaica și-a întins pe labe
Capul sălbatic și nerod
Sperând că poate-au să mai vină puii
Să-i curețe de purici și de glod,
Copacii mormăiau din mii de frunze,
Sub cer sporea pustiul nesfârșit
Și corbul cobora pe leș să-l guste
Ea nu l-a alungat ci a clipit.
Sub fruntea-ngustă-s amintiri puține,
Nopți reci de pradă, zile ce s-au scurs..
Dar cât de multă jale mână-n vine,
Bătând grăbită, inima de urs
Pe-ntâii pui ți i-a răpit pădurea
Cum și pe tine-odată te-a răpit
Dar nu știi asta și de-aceea suferi,
Oh, mama-a celor ce te-au părăsit.
I-a căutat prin sihle noaptea-ntreagă
Prin râpe și pe culmi a dat ocol,
Ciobanul îngrozit vedea cum trece
În zare-o matahală de nămol.
Sunt galbeni ochii, sunt sticloși, lumina
Nu sorb, o-ntorc răcită-napoi,
Umflate însă nările adulmecă
Urme-ncâlcite pe frunzare moi
Cocorii primăverii țipă-n noapte.