Nicolae Iorga – Versuri.pro

Marină

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Se-ntorc pescarii-nspre sat;
Pe țărmu-n neguri cufundat
Lucesc luminile lor rare,
Scântei perind în depărtare.
Și ceru-i sur, greoiu de nori,
În noaptea plină de fiori
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.
Și s-aud glasuri răsunând,
Vre-un cântec trist din când în când,
Din vârf de munți un clopot lin
Revarsă glas de jale plin,
Iar goelandul solitar,
Stăpânul valului amar,
De vântul mărilor trezit,
Bocește-n cuibu-i de granit.
Întunecat e tot și mut;
Din cerul aprig și tăcut
Pe ape fără de sfârșit
Se cerne ploaia liniștit.
Încremenite toate par
De somnul blând al morții, – doar
Tânguitorul val se bate
De-a stâncilor singurătate.

Învățături

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I.
Să te ferești de omul bun,
El știe toate ce se spun,
El toate cursele le vede,
Se face toate a le crede.
Și, cum nu spune niciodată
Ce suferință i-a fost dată
Și nu se plânge în zadar
De tot ce-i poți da mai amar.
El cu acest blând chip al său,
Te face zilnic tot mai rău
Și peste capul vinovat
Adună tot ce a iertat.
Și, neînștiințat, te duci,
Mânat tu însuți de năluci,
Cu gândul la prostia lui
Pân’ și-n fundul fundului.

II.
Norocul tău de omul rău:
El e trimis de Dumnezeu
Pentru a te înștiința
De tot ce-i greu în calea ta.
Pericolul el ți-l mărește,
Greșeala tot mai mult o crește:
Cu cât mai mult el te va bate,
Cu-atât de la păcat te-abate.
Și suferința ce ți-a dat-o
Prin daruri a răscumpărat-o,
Căci te-a făcut să știi mai bine
Ce-ți este gata pentru tine.
O, ce te-ai face fără ca
Să vie ura-i a cerca
Acele tainice comori
Cu care altfel poți să mori!

În Durere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Biserici sfinte s-au culcat
Și au căzut mândre palate:
Din tot ce am întruchipat
Rămas-a o pustietate.
Te plimbi-n voie, vântule,
Și, ploaie, bați în lutul gol,
Trec stol de ciori în otrocol, —
Ți-i greu de noi, pământule?.

Iubire

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Vă credeți puternici ca zeii,
Pe-aripa iubirii zburați:
Răpiți de-al plăcerii nesăț,
V-ați prinde la trântă cu zeii.
Cu flăcări din ochi păgâni,
În patima ce vă înghite,
Din inimi fanatic unite,
Vă credeți ai lumii stăpâni.
Natura doar cere atâta:
O clipă ce n-a-ncremeni,
Și cei ce din voi vor veni
Să-și facă și dânșii ursita!

Forme Nouă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Voiți prefacerea în formă,
Și la atâta gândul vi-i:
Dați ciudățenia informă
Și fără gândurile vii.
Iar, dacă poate să vă pară
Că-n inovare-ați izbutit,
Căutați noul în afară
Doar fiindcă-nuntru v-a lipsit.

Mistere

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ploi de stele
Taie cerul,
Și misterul
Duc cu ele.
Mii de gânduri,
Stele clare,
Năvălind din depărtare,
Pier în rânduri.
Vieți ce nu vor să revină
Lumineaz-o biată clipă,
Trec pe-a clipelor aripă
Pe vecie.

Pegas

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Odată, pus la plug, Pegas
Se revoltă şi, luându-şi zborul.
Se dovedi – nemuritorul.
Dar alte-s vremile de azi.
Pierdut printre semenii săi,
El trage brazda ordinară:
Revolta nu-l mai înfioară.
Căci i-au tăiat aripa-ntâiu.

Serenadă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Noaptea e caldă și bună
Prin desișul de aglici
Când răsare stele-n zbor:
‘N fund de zare trec de zor
Corn de lună. Licurici.
La izvor vin să s-adape
Ca-n ietac de domnițe
Cerbi ușori. Aromesc,
Printre flori de se topesc,
Plâns de ape. Tămâițe.
Gândul se cufundă-n somn
Visu-i domn.
Noapte bună,
Corn de lună!

Ci De-Am Fi Singuri…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

Ci, de-am fi singuri amândoi
Şi nime să ne asculte,
Uitându-mă în ochii tăi,
Ţi-aş spune aşa de multe.
Ar trece vremea şi n-am şti
Ce e aceia vreme
Şi n-ar fi nimene din vis
În lume să ne cheme.
Am fi departe tare duşi,
Străini de lumea-ntreagă:
Pe veşnicie ţi-aş fi drag,
Tu veşnic mi-ai fi dragă.
Cu sărutări am şterge-n ochi
A lacrimilor urme,
Şi cine oare s-a-ndura
Al nostru raiu să-l curme?
Ţi-aş spune vorbe dulci încet:
Ca să le-auzi mai bine,
Tot mai aproape ai pleca
Obrazul tău de mine.
Şi-atuncea de ne-om săruta,
A cui să fie vina?
Nici tu, că nu mă auziai,
Nici eu n-oiu fi pricina.

Glosse

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:25 +0000

I
Arareori în bucurie
Se strânge lumea laolaltă
Ca să ridice un pahar
Spre-o fericire mai înaltă.
Atunci însă se sădește
Osânda tristei omeniri,
Când până și-n nenorociri
Durerea ei nu o unește.
II
În viața care ți-a fost dată
Cu fapta ta ai fost dator:
Întinde-o largă tuturor,
Iar de-or respinge-o vreodată.
Retrage-te-n singurătate
Și după toate câte vezi,
Dacă-n iubire, nu mai crezi,
Să crezi în ceasul de dreptate!