Versuri corectate și adnotate
M-a rugat o sclavă-aseară,Stranie ca o nălucă,Să-i dau voie să se ducă,Să se ducă, să se ducă..N-ar fi vrut nimic să ceară,Însă gându-i aprinseseNostalgii, ei neînţelese,Neînţelese, neînţelese..Faţa ei de albă cearăEra-ntreagă o tăcere,Spusă sieşi în durere,În durere, în durere..Am lăsat-o. Era varăŞi-n adâncul ei cântaseNoaptea-n stive de mătase,De mătase, de mătase..Umbra ei prin noapte, clară,A … Citește mai mult
A venit la umbra verdelui platanSă se scalde-n apă de izvor cu norul,Și i-a râs în unda limpede piciorulCa-n oglindă lama unui iatagan.Frunzele deasupra toate-au tresăritCu gândire parcă-n ele și-nțelesuri,Și s-au strâns în jurul ei ca niște preșuriPe un șes cu lanuri calde-acoperit.A sosit o ciută-atunci în zborȘi cu botul numai spumă-nsângeratăCa un mal de … Citește mai mult
Fantastică e noaptea și visul își întindePe bolta stigiană aripile-i nebune,Iar candela de aur a zeilor aprindeÎn umbra desfăcută colori de viziune.Aleele exală o lungă amintireDin stinsa pietate a vechilor altare;Parfumul lor e tristul parfum de mănăstire,Pe aripi diafane de gânduri solitare.Princese rătăcite pe valuri de durereAduc o melodie de gesturi muzicale,Și pare că un … Citește mai mult
În cameră cu-ncetul începe în surdinăO luptă-năbușită de umbră și lumină,Și seara care vine molatecă și tristăDezvăluie-ndărătnic trecutul, și persistăSă scoată din parfumul de flori de tuberoză,Fantome diafane și reci ca o cloroză,Dospită-n resemnarea bolnavului când știeCă aripile morții pe fruntea lui adie.Dar lunga agonie se stinge, iar regretulÎn sufletu-mi pătrunde nostalgic, și cu-ncetulDurerea mă … Citește mai mult
Oh, după ce, ieri, vântul acidulat de ger,Umflându-se-n scheletul copacilor, stătuse,Din arbori frunze rare se desprindeau stingherȘi cu intermitența acceselor de tuse.Apoi simțit-am gândul ascuns al toamnei cumRăsfrânge pretutindeni culoarea-i de sulfină,Iar cerul se făcuse un larg alcov de fum,Greoi ca atmosfera murdară de uzină.Pe uliță, impresii adânci de doliu-micTreceau ca un nostalgic convoi de-nmormântare,Și … Citește mai mult
Am cântat un cântec plinDe sonorități de-argintȘi ne-am adăpat cu vinDin potire de Corint.Am aprins un foc apoi,Și-am jertfit un ied roșcat;Vrăbiile-au râs cu noiȘi izvorul ne-a-ngânat.Chloe și-a făcut de capȘi-a zădărnicit lui Pan,Cu picioarele de țap,Somnul lui de sub platan.Amândoi, aveam cerceiDe cireși după urechiȘi, sub bolta de hamei,Adânceam un cântec vechi.
Sunt camere de-acelea ce sunt plineDe noi, şi-n care sufletele noastreSe-mprăştie tăcute şi senineŞi se deschid ca florile prin glastreÎn mijlocul tăcerii lor depline.În draperia mobilelor greleDe pulberea nostalgicelor vise,Şi-n galbenul masivelor perdeleDe-a pururea uşor întredeschise,Ne risipim ca nişte vechi dantele.De-aici, al nostru suflet, când se-adunăSe furişează pentru-ntâia oarăPrin draperii, discret, şi se-mpreunăÎn leneşele nopţi … Citește mai mult
Reminiscență.O flamură de doliu în gol s-a țintuitCu stele, când amurgul se stinse chinuitDe strania năvală a nopții și când, plină,Hipnotic luna-aprinse clorotica-i lumină.Parfumuri arzătoare și vechi mi-au amintitDe tine, și din zarea de ceară-au năvălit,Ca fumul unei jertfe profunde de iubireLa care-ntreg pământul ia parte cu uimire.Ținând să mă vrăjească deplin.. – când ai … Citește mai mult