Nichita Stănescu – Versuri.pro https://versuri.pro Versuri corectate și explicate Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 ro-RO hourly 1 https://wordpress.org/?v=6.9 https://versuri.pro/wp-content/uploads/2026/01/cropped-favicon-32x32.png Nichita Stănescu – Versuri.pro https://versuri.pro 32 32 Nemernicia https://versuri.pro/nichita-stanescu-nemernicia https://versuri.pro/nichita-stanescu-nemernicia#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88344 →]]> Își pusese genunchii la gură,
ochii plini de gene și-i ținea închiși,
o auritură
trebuie că avea în iriși,
și nici mâna nu-ndrăzneam s-o întind
ca s-o trag la subțioară,
frica mi-era că depind
de-o mucoasă de fecioară.

M-am dat orb, m-am dus pe plute
și m-am dat că am plecat
când mirosul ei cel iute
de la ușă m-a strigat
și m-a-ntors spre așternuturi
cum se-ntoarce peste ceruri
fulgerând peste ținuturi
căldura plină de geruri

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-nemernicia/feed 0 Gândul 11 https://versuri.pro/nichita-stanescu-gandul-11 https://versuri.pro/nichita-stanescu-gandul-11#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88360 →]]> Gândul 11.
Eu cred că un om este ceea ce își aduce aminte
despre sine însuși. Bunăoară, eu mă consider pe
mine ceea ce îmi aduc aminte că sunt. De asta
uneori oamenii sunt în aparență schimbători sau au
umori diferite.
De fiecare dată îți aduci aminte alte lucruri despre
tine însuți.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-gandul-11/feed 0 Mă Învelesc de Frig… https://versuri.pro/nichita-stanescu-ma-invelesc-de-frig-2 https://versuri.pro/nichita-stanescu-ma-invelesc-de-frig-2#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88345 →]]> Mă învelesc de frig…
Mă învelesc de frig într-o speranță
cum se-nvelește soba nou zidită
în relieful de faianță
cu focul pururi logodită.
Nu pune mâna peste mine dacă-i vară
căci n-ai să înțelegi nimic
stimatǎ doamnă-domnișoară
din frig.
Ci vino când nu merge nimeni,
când nu avem picioare, vino
dar mai ales când voi fi orb,
lumino.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-ma-invelesc-de-frig-2/feed 0 Stare https://versuri.pro/nichita-stanescu-stare https://versuri.pro/nichita-stanescu-stare#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88361 →]]> Până la urmă cade sub inimă
alunecând de pe ea, – o mască sonoră.
Carnea străvezie a orelor
e mai pietroasă, cu fiecare oră.
Linia frântă de fulger pieziș
ia locul privirilor goale.
Totul se trage în jurul meu, înapoi
în largi și reci rotogoale,
și rămân drept – (e un fel de a zice)
drept ca firul de plumb spânzurând
la muchia roșie, nezidită
a unui singur și singur gând.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-stare/feed 0 Ciudă Pentru Prea Puținele Sentimente Exprimate În Jurul Ideilor https://versuri.pro/nichita-stanescu-ciuda-pentru-prea-putinele-sentimente-exprimate-in-jurul-ideilor https://versuri.pro/nichita-stanescu-ciuda-pentru-prea-putinele-sentimente-exprimate-in-jurul-ideilor#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88346 →]]> Las, deci, mai asurzit de iarbă
și mai păscut de cai fantastici
decât am fost să fiu vreodată,
silabele cu pași elastici.
Tras la rindea de râsul fraged
al unor nevăzuți copii
smugând durerea până la răget
a nervilor întinși și vii.
Las, deci, o stare atacată
din toate părțile și-ntr-una,
de zid, de muscă înțărcată
de mirosul ce-l are luna.
Și de nerușinarea sfântă
a pulpei de femeie goală,
de foame, de gunoi, de trântă
cu unghi, cu dreaptă, cu spirală.
Las totul deci să fie-n sine
ca gălbenușul dintr-un ou
la mijloc stând și cu asprime,
de tot ce este vechi și nou.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-ciuda-pentru-prea-putinele-sentimente-exprimate-in-jurul-ideilor/feed 0 Joc https://versuri.pro/nichita-stanescu-joc https://versuri.pro/nichita-stanescu-joc#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88362 →]]> Începeam să mă topesc
în tot ce este fiersc
şi sfârşeam de tot să mor,
în al razelor decor.
Orb fiind fără lumină,
destinul şi găsi destină,
orocul şi găsi noroacă,
iar tristeţea mea o joacă,
un şotron cu cretă albă,
insulară, lungă, slabă,
prin care săltând treceam,
pe când tu erai.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-joc/feed 0 Plantonul de Noapte https://versuri.pro/nichita-stanescu-plantonul-de-noapte https://versuri.pro/nichita-stanescu-plantonul-de-noapte#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88347 →]]> Plantonul de noapte.
Soldații dorm cu un braț căpătâi
atât de destinși, că portocalie
pe chip le răsare fața dintâi
cea din copilărie.
Singur plantonul e treaz
și-i privește în tăcere.
Peste odihna lor, azi
el are putere.
Îi veghează privindu-i pe rând
cu privire tandră, ciudoasă
și deodată începe să scrie în gând
o lungă scrisoare acasă.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-plantonul-de-noapte/feed 0 Labirint în Flăcări https://versuri.pro/nichita-stanescu-labirint-in-flacari https://versuri.pro/nichita-stanescu-labirint-in-flacari#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88363 →]]> Labirint în flăcări.
Deci ceea ce nu se-nțelege
Suie în ceruri, palid fum,
Dă Lycurg o nouă lege
Poimâine, mâine, acum, -.
Cum că potrivit se-arată
La distrugerea de sens
Litera neînarmată
În cuvântul cel mai dens.
Ba muiere, ba bărbat e,
Semn și semne la un loc
O, cuvântule, cetate
pururea în fum și foc.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-labirint-in-flacari/feed 0 Ah, Ea Se Uita-n Mine https://versuri.pro/nichita-stanescu-ah-ea-se-uita-n-mine https://versuri.pro/nichita-stanescu-ah-ea-se-uita-n-mine#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88348 →]]> Pierit și cu moartea fluturând
aidoma unui grajd părăsit de armăsari
puțind de sângele uscat
al animalelor privirii ei,
vai mie, sunt
o biată oglindă de carne
în care ea
își piaptănă părul;
în care ea
își drege chipul;
în care ea
se vede pe sine
pentru altcineva.

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-ah-ea-se-uita-n-mine/feed 0 Iarna https://versuri.pro/nichita-stanescu-iarna https://versuri.pro/nichita-stanescu-iarna#respond Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000 http://versuri.pro/?p=88364 →]]> Vine-o pasăre și coase,
în fuioare de mătase,
Ale norilor atlase,
De țări lungi și lunecoase…
Vine-o față și descoase,
Tot ce pasărea lucrase,
Și cu genele-i lucioase,
Ninge flori de nea frumoase,
Și-apoi le preschimbă în raze,
Argintând cărări și case…

]]> https://versuri.pro/nichita-stanescu-iarna/feed 0