Nichita Danilov – Picioarele

I-am văzut întâi picioarelelipăind pe parchetul gol. I-am văzut rotulelerotindu-se ca niște mecanismepuse în funcțiune de niște pârghii nevăzute.Rotulele s-au oprit în fața geamului luminat din interior,au stat mult timp pe loc.Apoi storurile au fost coborâtepână în dreptul rotulelor.Rotulele s-au mișcat și ele încet, în gol,rotindu-se în sensul acelor de ceas.Apoi s-au înțepenit și ele … Citește mai mult

Nichita Danilov – Arlechini la Marginea Câmpului

Mergeau și mersul curgea din trupul lor ca niștelacrimi. Tălpile, dacă se puteau numi într-adevărtălpi ceea ce vedeam eu, le picurau pe solul ni-sipos, fiind absorbite pe loc de acel pământ aridpe care ploaia îl ocolise de câteva veacuri.Mergeau. Îi vedeam ca prin apă. Înalți și palizi,se perindau tăcuți unul după altul de-a lungulacelui peisaj … Citește mai mult

Nichita Danilov – Apele Sufletului

Cineva bate cuie în apă ca în propriile sale tălpi.Cineva întoarce pe dos apa ca pe propriul său suflet.Cineva priponește apa de mal și pleacă tăcut în josul râului.Cineva atârnă de pereți apa și se întinde în pat.Cineva zace la mare adâncime în apă și tremură de frig.

Nichita Danilov – Baia de Aburi

La o măsuță joasă stau liniștit și-mi beau ceaiul.Ceilalți își facbaia de aburi: privesc trupurile lor goalecum trec prin fața mea și dispar dincoloînvăluiți în nori de abur și fum.Din pricina aburului nu mai văd nimic. Doarcâte un braț, câte un umăr desprins parcăde tot restul trupului. Câte un profil aburit,un tors, un sân,un picior … Citește mai mult

Nichita Danilov – Peisaj Cu Uși și Scaune

Îmi acopăr cu mâinile chipulși izbucnesc în râs, apoi în plâns,în timp ce lucrurile din casă:masa, patul, veioza, pălăria,pardesiul, pipa, bricheta și scaunele,dar și fereastra închisă și ușaîncet-încet se acoperă de broboane de sudoareși izbucnesc în mici ropote de plâns.

Nichita Danilov – Tăcerea

Și atunci tăcerea și-a ridicat chipul și a vorbit.Broboane mari de sudoareamestecate cu tăcere s-au desprinsde pe tâmplele ei albite de lumina luniiși au picurat în beznă. Ne-am întins mâinilespre fața ei și ne-am umplut căușele palmelorcu beznă, apoi ne-am ridicat mâinilespre cerul potopit de liniște al nopții și-am strigat.Nu ne-a răspuns nimeni, nici măcar … Citește mai mult

Nichita Danilov – Când Vrei Să Definești Nedefinitul

Când vrei să definești nedefinitultrebuie să-ți lași corpul să respire prin toți porii,tocmai ca bezna dinlăuntru să iasă în afarăși bezna de afară să pătrundă înăuntru.Când vrei să definești nedefinitultrebuie să te lepezi de tot ce e al tăuși să levitezi deasupra ta deposedat de toate lucrurile,de tot ce te tulbură și te animă.Când vrei … Citește mai mult

Nichita Danilov – Celălalt Lazăr

Dedesubtul celuilalt Ferapont e celălalt Lazăr.Dedesubtul celuilalt Lazăr nu mai e nimeni. Cenușa picură pe rănile lui și-i acoperătrupul. El nu scrie la nicio psaltire. E prea slab ca să mai poată scrie ceva.Nici nu are destulă putere să-și țină ochii deschiși.Din când în când aruncă o privire celuilalt Lazăr, apoi își închide pleoapele obositeși … Citește mai mult

Nichita Danilov – Magie

Până acum știam de îmblânzitorii de șerpicare cântând din fluier făceau cobrele să se ridicedin amfore de lut ondulându-și corpul în aer,știam și de îmblânzitorii de flăcăricare făceau flăcările să coboare din clopotele bisericilor mute,pentru ca apoi să dispară sâsâind în haos,știam de îmblânzitorii de scorpioniși de îmblânzitorii de tarantule,dar și de îmblânzitorii de zodii,ce … Citește mai mult