Ești asemenea unui scorpion, frățioare,
trăiești în întuneric plin de teamă
ca un scorpion.
Ești ca o vrabie, frățioare,
întotdeauna sărind de pe un ram pe celălalt.
Ești ca o scoică, frățioare,
închis ca o scoică, împăcat.
Ești înfricoșător, frățioare,
cum este gura unui vulcan stins.
Nu unul,
nu cinci –
din nefericire sunteți milioane.
Ești ca o oaie, frățioare,
când ciobanul își ridică bâta,
fugi repede să te pierzi în turmă
și alergi, aproape mândru, către cuțitul măcelarului.
Vreau să spun că ești cea mai ciudată creatură de pe pământ –
mai ciudată chiar decât peștele
care nu poate vedea oceanul din cauza apei.
Iar oprimarea există în această lume
datorită ție.
Iar dacă ne este foame, suntem obosiți, mânjiți de sânge,
zdrobiți ca strugurii în teasc pentru vin,
vina este a ta.
Sufăr mult că trebuie să-ți spun asta,
dar cea mai mare vină, dragul meu frățior, este a ta.
Sensul versurilor
Piesa acuză ascultătorul (sau un grup de oameni) de a fi cauza oprimării și a suferinței din lume. Metaforele cu animale subliniază lipsa de conștientizare și acceptarea pasivă a unui destin tragic.