Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,
ba lucrez de parcă aș bate un câine îndrăcit,
ba mă cert cu toată lumea,
ba îmi răsare leneș, ca o țigară stinsă,
pe buze, un cântec.
Ziua întreagă stau tolănit,
simțind dispreț și milă față de mine însumi.
Iarăși devin insuportabil, nedormit, rău,
și iarăși n-am dreptate:
știu bine, n-are sens, nu poate avea!
Ceea ce fac e rușinos și jalnic!
dar nu mă pot schimba.
Un gând mă stăpânește tot mai mult:
sunt bolnav și gelos.
iertare!
Sensul versurilor
Piesa exprimă un sentiment profund de neputință și auto-dispreț. Naratorul se simte prins într-un ciclu de comportamente negative și recunoaște că nu se poate schimba, cerând iertare pentru starea sa.