Nahapet Kuceac – Pagina 9

Cu Noaptea-n Cap

Cu noaptea-n cap, când încă nu-i cerul rumenit, / Ca orbii pipăi zidul și poarta … →

Ferice de acela ce și-a răpit iubita / Când soarele pe dâmburi, departe, a-nserat! / … →

Sunt ochiul – ești lumina: solară mângâiere / Fără de care ochiul se-ntunecă și piere. … →

Ești, suflete, izvorul ce susură pe prund / Iar cu zglobiu prin unde înot și … →

Mi-e sufletul ca bolta cu nouri sfâșiați, / Pe care îi destramă necontenit furtuna; / … →

Spui, lucefere, că lumea luminată-i doar de tine. / Ah, o lună pământeană lângă pieptu-mi … →

Ca pasărea pribeagă ce-și pierde puii săi, / Străbat în zbor toți munții și rătăcesc … →

O rodie-ți e gura! Ți-s buzele migdale! / Ești ramură-nflorită, ești fir de busuioc / … →

Era adâncă noaptea și liniștea adâncă / Și mă aflam cu tine alături pe-o stâncă. … →

Cu apa rătăcită, cotind din crâng în crâng, / Mi-asemuiesc ursita – și-n pribegie, plâng. … →