Versuri corectate și adnotate
Spui, lucefere, că lumea luminată-i doar de tine.Ah, o lună pământeană lângă pieptu-mi strâns se ține.De-i iau vălul, mult mi-e teamă că sub razele-i divineTe topești și-arunci o lume în grea beznă și-n suspine.
Ca pasărea pribeagă ce-și pierde puii săi,Străbat în zbor toți munții și rătăcesc prin văi….Așază o capcană, aici, pe undeva,Și eu de bună voie voi nimeri în ea.
O rodie-ți e gura! Ți-s buzele migdale!Ești ramură-nflorită, ești fir de busuiocSau poate trandafirul cu-o sută de petaleCe patima și-ascunde-n miresmele-i de foc.Cum te-a putut aduce pe lume-o pământeană?Dulceața gurii tale-i ca sucul de lămâi!…A înnoptat sub cedri. Vin a rămas în cană.Privighetoarea cântă… La pieptul meu rămâi.Nahabed Kuceak – Cele mai frumoase poezii
Era adâncă noaptea și liniștea adâncăȘi mă aflam cu tine alături pe-o stâncă.Vorbeam cu glas de gânduri, cu șoapte de priviri…Ne toropeau miresme de fragezi trandafiri….Dar m-am trezit, când vântul prin ramuri a foșnit:Eram la fel de singur, cu visul ne-mplinit.