Moraru – Versuri.pro

Puerilă Puritate

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Puerilă puritate, fără filtre-n cască.
Ascultam tot ce vine, asta numai în caz că
Îmi plăcea lirica, mesaj transmis coerent,
Incursiuni prin cuvinte alese atent.
Mă incita când prindeam subînțelesuri ermetice,
Creații metaforice în muzică sunt endemice.
Sensuri problematice, interpretări semantice,
Priviri dinamice, reci ca vânturile arctice.
Găsesc o fisură în versuri subliminale.
Zâmbet pe figură prin sunete matinale.
Reiau s-ascult albume fenomenale.
La prima ascultare, păreau doar banale.
Trec prin viață, se schimbă perspectivele.
Ramific ascultarea, înțeleg genurile.
Muzica? E starea ce-mi umple gândurile!
Hip hop, rap, boom bap, alternative ca stările.
Cochetez cu poezia, formă pură de confesare.
Scriam ce gândesc, prin ce trec și ce mă doare.
Monolog interior, încercam să mă descopăr.
Când nu-mi plăcea ce găseam, începeam să acopăr.
Ce paradox incisiv, întunecată căutare
Să-ți găsești slăbiciuni netratate ca atare.
Prind rădăcini prin locuri unde caracterul
Nu-și acceptă greșeală, ruginește ca fierul.
Scriu tot mai des, călătoria o amplific
Să mă găsesc, pe mine, vesel, nu cinic.
Sincer, mă identific, încep să rectific
Propriile greșeli dintr-un peisaj ciclic.
Fidel ascultător, susținător ferm al genului,
Încerc să pic pe beat, în lipsa refrenului.
Las la naftalină, dezamăgit de cum suna,
Forma catrenului, vocea mea și nu numa’.
……
Trec câțiva ani, las dume prin notițe.
Se-adună câteva, parcă simt o tranziție.
Scap de trackuri, îmi dau drumul la voce,
Caut interpretare să pun în evidență tot ce.
Îmi debitează mintea, uneori debit mărit,
Alteori evitant, deseori dezamăgit.
Voiam să am o strofă să anime instrumentalul.
Nu găseam la rimă stofă să-mi cosmetizez moralul.
După , n” încercări dau forma textului.
Îmi dau drumul la gânduri, antitetic contextului.
Cândva mă ținea departe de poezie.
Eu de tot ce am nevoie e un pix și o hârtie!.
O zi banală, un om și un fascicul,
Nu credeam că acesta va fi declicul!
Mă transpun în lumea mea, mesaje fără mască,
Filtre la microfon, de data asta și în cască.

Furnicar

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Ce oraș aglomerat, pe stradă, furnicar,
Un dans absurd de oameni care par
Să grăbească pasul spre muncă sau de la,
Alții nu cunosc orașul, doar șantierul, arde-l-ar!
Că își rup coloana? Nu e una oficială.
Vântul bate-n coaste, nu e doar o rafală.
Merge mistria, rotopercutor cu șocuri.
Brățara-i meseria, nu de aur, nici cu tocuri.
Absurd ansamblu de circumstanțe și imagini!
Unii la betoniere, alții își rup creierul în pagini.
Unii își blestemă soarta, alții o aprofundează.
Fizicul e regenerabil, neuronii doar cedează.
Pentru toți este un loc sub cerul nemărginit,
Are loc și cel bogat, dar și cel sărac lipit.
Sărman lihnit, mușuroi contradictoriu.
Unul se naște, altul suferă în doliu!

Refren x2
Pe unde o apuci când, rătăcind,
Te uiți în jur, cei dragi se sting?
Trec anii, rămâne o amintire vie.
Mă-nvârt în cerc, adio copilărie!

În zgomotul orașului mă gândesc la liniște.
În graba cotidianului e clar că suntem niște
Suflete ce pleacă spre nicăieri,
Dar parcă mai ieri ne jucam prin buruieni.
Starea de bine costă, anost cotidian.
Fericirea-i gratuită, nu-i cuantificată-n bani.
Azi nu ne mulțumim, ne visăm doar în mașini,
Știm unde să ajungem, uităm de unde venim.
Parcă plini de venin facem rău și devenim
Roboți sociabili, dispărut-au rădăcinile.
Bunătate 0, una cu mărăcinele.
Iubirea e răspunsul, destinația este binele.
Ți-ai pierdut speranța?
Regăsește-te cu sinele!
Dar în copilărie, la biliard trăgea și manta.
Nu aveam cauciuc, în bolovani spărgeam janta
Cu apă de izvor, de unde fanta?!

Refren x2
Pe unde o apuci când, rătăcind,
Te uiți în jur, cei dragi se sting?
Trec anii, rămâne o amintire vie.
Mă-nvârt în cerc, adio copilărie!

Jocuri de Cuvinte

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Dau atac de dac, pe track, pe ritm cam sacadat,
Că dai din cap, stresat, că-i rap adevărat
Și uiți esența, rimele sunt cam întortocheate.
Ești în ceață? Te fac șah-mat ca la carte!
Ești nesimțit, de fapt aș spune că ești necioplit,
Cam necitit, creier prost, de neclintit.
Ce să-ți zic? Se spune că prostia doare.
Nu ți-ai dat seama de ce ai multe probleme articulare?
Te dai la o parte ca pe carte.
La parte-n parte cu prostia ești campion!
Te dai rege, dar ești praf, băi pion!
Ciobit ca o sticlă aruncată-n drum
Pe asfalt. N-ai cum! Te fac scrum ca pe tutun!
Și-ți dau boom ca și praful meu de pușcă!
Rima-i TUN! Te lasă stresat în cușcă.
Și n-ai cum să colinzi ca Ștefan Hrușcă!
Ia un chewing-gum, că-ți pute gura de la dușcă!
Rima e, sigur, superlativ!
Tu rămâi tot captiv ca patru în evaziv.
Și să fac o simplă comparație:
Tu linia de fracție, eu rezultatu-n ecuație.
Te-am picat exact ca profu’ în liceu!
Matematica e greu și semantica-I greu.
Nu te-ai prins! Vârf de munte, amănunte
Sunt prea multe pentru tine și te-ascute.
Nu te-ascunde, că se-mpute treaba!
Dau cu rime fine, din mulțime,
Și mă ține la înălțime,
Că ți-e ciudă clar pe mine!
Și scot seva și altceva, înălțime ca la Deva,
Că tu dai vina pe mine
Cum a dat Adam pe Eva.
E vorba de jocuri de cuvinte.
Cin’ te minte, nu te simte și vrea sa te pierzi în liniște.
Fixează-ți limite și depășește-le!
Dar TU tre’ să înoți în cerc vicios, la fel ca peștele.
Și las să curgă, necontenit, din peniță,
Tot ce-am auzit, tot ce-am văzut, trecut prin cuget și ființă.
Să nu repeți greșeli pe care le-ai făcut
Și să-ți fixezi traseul chiar de la-nceput!
Nu-i vorba de vers-pervers sau de traseu.
Când tu tre’ să culegi din mers, ia sfatul meu!
Șterge lacrima de pe obraz, sudoarea de pe frunte!
O să rămâi fără răgaz pân’ să ajungi pe munte.
Nu pe rime-i pus accentul, cât pe mesaj.
Da’ tre’ să faci ceva ca să reziști în peisaj.
Imagini vizuale, auditive, olfactive,
Le strecor prin conștiință să plângă-n negative.
Și tot ce-i vag, obscen, poate-i obscur,
Să ajungă în mintea ta un joc secund, mai pur!
Să protejăm natura și tot ce ne-nconjoară,
Să ascultăm, să iubim cântec de vrăbioară!

Abecedar Rap

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A
Atitudine! Ader antevorbitorilor!
Amplitudine! Aliniere anilor!
Apun apăsătoare amăgiri,
Atingând alte adânci amintiri.
B
Bunătate bicoloră! Bipolar băiat
Binevoitor blamează blurat:
Bucuria, bunăstarea, binele.
Bunăvoința bineînțeles biruie!.
C
Corectitudine complexității compoziției,
Complementară codului condiției!
Caută concret conținut colorat,
Comparații conturate controlat!.
D
Demagogii! Diafan distorsionate
Discursuri dure devin delirante.
Dincolo de demnitate delegăm,
Debusolați demografic derogăm.
E
Evităm evenimente esențiale,
Evadăm explorând elementare
Emulații eminamente eminente.
Elaborează exemple exigente!.
F
Făurim fericirea ficțional,
Fără folos făgăduim fundamental.
Fala fură forța fricii, filfizonii
Figuranți filozofează-n francmasoni.
G
Gânduri grele gârbovesc geloșii,
Gesturi gingașe girează grațioșii.
Gratitudinea? Garantul gândirii
Ghidează generația golănimii.
H
Hoinărind haini, hulim haita…
Hârtii hașurate hrănesc hoarda!
Hidoase hiene hodorogesc hohote,
Holbați hamali halesc harfe.
I
Induc integritate inamicilor imuni,
Isterii iscate, iglu-l ideilor inund.
Impertinența? Imnul incompetenților!
Inteligența iscă indulgență indivizilor!!!.
J
Joaca joacă jocul. Joviali juvenili!
Japca jupoaie. Josnici jumulim.
Jecmăneala? jignește jertfirea…
Judecând, jurăm jeluirea.
K
Kilowatts, kilojouli, kilograme,
Karma ketaminei kamikaze,
KO – karate – kimono,
Kilometri, kripto, koko….
L
Literalmente, limbajul literar liber
Leagă lumea, lași, lideri;
Literatura luminează lacune lăuntrice,
Limpezește lexicul limitărilor lirice.
M
Morăresc moravuri, mesaje mintale,
Modelez maniere mișcând marginale
Mase – menite matriței morale.
Meditează murmurul magiei mentale!.
N
Narăm normative. Neglijăm normalitatea.
Neajunsuri neclare nasc naivitatea.
Negăm noutăți necesare națiunii,
Neschimbați nevoiași numim nebunii!.
O
Omul obedient obturează originalitatea,
Orbul obscur ofilește onestitatea.
Ostilitatea? o oprimare oarecare –
Oficiază, operează opinii ofensatoare.
P
Profesorul predă principial,
Preotul predică primordial.
Principii prezentate prin pocal,
Păcate premeditate parental!.
R
Rigizi rătăciți rostesc raiului rugăciuni,
Regăsind rodul relevantei rațiuni;
Reprimă răutatea revărsată răpănos,
Recitând realității reușita riguros!.
S
Suave suflete, simple substantive,
Sincronizează subsemnatu’ sugestive
Sentimente, substanțial selectate.
Scriu Stări, sunete simplificate!.
T
Talismanul timpuriu trăiește tinerețea.
Tumultoase timpuri trișează tandrețea.
Taxează tendențios, tolerabile tentații,
Trecând teatral treptele timidității!.
U
Utopii urbane unesc uimitor uitucii,
Unanim urăsc ucenicii!
Utilizează urlete umoristice
Unde undele unirii umbresc umilințe.
V
Voioșii vociferează vorbe volatile,
Vântul virtuții vindecă vocile,
Versatile versuri vibrează vivacitate,
Validăm voturile, vrem verosimilitate!.
Z
Zig-zag, Zidanne Zinedine!
Zic, zac … zăpăciți zvonim…
Zilnice zumzete, zeflemelelor!
Zilnic zâmbesc zărind zorii zilelor…

Cum Să Nu (feat. Tecko Starr)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Ai vrea să sune blană, dar tu ai năpârlit,
Ai vrea să fie raw, dar tu ești cam prăjit,
Ai vrea să sune tare, să dai hit după hit,
Ai vrea să fii cocoș, dar ești slab la ciocănit.
Ce bun MC purtat de vânturi ca zmeu’!
Nu ești porcu’ meu, dar ești poreclit pigmeu’.
Patetic tu, fugi de-aicea că te frig!
Mare antreprenor, te hrănești cu antefrig.
Pe scenă, tu, te înjuri cu publicu’,
Dar public, tu, promovezi numa’ nimicu’.
Ăsta ești tu, cam 0,2 în plicuri.
Ai vrea să fii tornadă, dar ești doar picuri.
Nu picură că plouă, cu ironii,
Nu prinzi nimic, copile, nici la copii!
E clar că n-ai pereche, exact ca plopii!
Ți-a dat cineva o palmă de îți cântă popii.

Refren x2
Stai așa, cumetre!
Noi nu dăm cu pietre,
Dăm rime coerente.

II:
Sub pretextul metaforei slabe, vorbiți de droguri.
În lipsă de silabe, sugeți dropsuri și tocuri.
Tunete și sunete, vă lăudați că-i artă,
Genial conținut, nu-i bun de-o pancartă.
Puneți-l pe beat! Picați voi de pe el,
Că dați, pe lângă, tare…maxim un catren.
Și fuga la Catena! E grea de tot migrena!
V-ați pierdut de tot semnalu’, normal, s-a rupt antena.
Dă-ți singur două palme, să nu o facă alții!
Apoi veniți în față, să faceți declarații!
Declin total pe piese, formatori de generații,
De gen nu mai vorbim, vă strigăm: „Degenerații!”
În genere și genele-s făcute doar ca temele.
Lipsesc. Și am o temere că voi vă vreți pe TVR.
Dar voi livrați cum ghenele adună doar resturile.
Pseudo-vedetele să lase jos microfoanele!

Refren x4
Stai așa, cumetre!
Noi nu dăm cu pietre,
Dăm rime coerente,

Carouri

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Uneori, în jur, e doar ură, pură.
Dar iubirea? E nespus de multă și abundă.
Noi, oamenii, prin iubire am fost creați
Și procreați, niciodată abandonați.
Unul singur a creat lumea și pământul,
Apoi familia…și legământul.
Ea începe cu doi, cu noi, cu voi,
Cu toții sub aceeași lună, lași sau eroi.
Răsărit de soare, dar și crepuscul,
Întunericul, dar și opusul
Bucuria, plânsul,
Nașterea, dar și apusul.
Am primit viața să ne bucurăm de ea.
Nu știm când plecăm, nu trăim eternitatea.
Poate fi doar o clipire de la vis la realitate
Sau, simplu, o eternitate.

Refren x2
Învățăm, prețuim,
Să strângem la piept ce iubim!
Să privim în perspectivă! Viitorul e prezent
În tot ce facem, evident.

II:
Ai văzut multe. Îți apasă pleoapele.
Dar ține minte: gura lumii nu o spală apele.
De e curgătoare sau baltă mlăștinoasă,
Există prădători dar și pradă gustoasă.
Ai auzit multe, chit că nu ciulești urechile.
Știi vrute și nevrute. Sunt grele cuvintele.
Vrei să uiți de unele? În continuare te apasă,
Te abați de la banc, nu pici în plasă.
Știi mai multe, trecut-au ani cu lunile.
Ce trăiești în viață contează, nu sumele.
Vor apărea și ele, în progres sunt inerente.
Să nu te supere lipsa lor actualmente!
Am trăit multe, pe toate le depășesc.
Piedici-sute, nu-mi pasă! Fac ce iubesc!
Munca e răsplătită înzecit într-un final.
Sunt liniștit ca răsăritul pe litoral!

Refren x2
Învățăm, prețuim,
Să strângem la piept ce iubim!
Să privim în perspectivă! Viitorul e prezent
În tot ce facem, evident.

Viața În Oglindă Ep. 2

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.

I:
La ce-am de făcut, trag tare.
Multe-mi lipsesc și lipsa lor mă doare.
Nu-s lucruri materiale, sufletu-i plin de goluri,
E goală peluza, deasupra negre stoluri.
Nimeni să se bucure la mici reușite,
Viața să mă scuture: nu-s bun de nimic-gen.
Scap de gânduri proaste, deșteaptă conjunctură.
Iartă-mă, Doamne, ca-n Sfânta Scriptură!
Pentru ce plătesc? Înconjurat de scursuri
Am împărțit iubire când avem puroi în sinusuri.
Ce vis gălbejit, palidă speranță!
Oare-i locul meu aici sau port doar o stanță?
Sărmană piele, arsă degeaba!
Îi duc pe toți în cârcă să nu stea degeaba.
Angoasă apăsătoare, neagră ca tăciunea,
Istovitoare viață, mă agită lumea.
Tata pierde totul… nu crede ce-i spun:
Ai fost trădat de prietenul tău cel mai bun!
Fără capital în capitală, vânt în buzunare,
Iau trenul spre casă. Vreau prima schimbare!
Dar nașu’ nu mi-e rudă, își vrea, clar, partea.
Nu vrea doar o filă, vrea toată cartea.
Sun un prieten să m-aștepte la peron.
Nemâncat de 15 ore, plătesc ultimul RON.
Am bani puși la saltea, sunt stâlpul.
Ajut cu ceva, mă-mbracă râsul.
Trecem peste toate, cu greu ne revenim,
Pe toate, în viață, le depășim să ne-ntărim.
Tata mă ia în brațe, ochii-nlăcrimați,
De bucurie, clar, c-am devenit bărbați.
Atunci parc-am prins aripi,
Putere multă pe teren arid.

Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.

II:
Trece euforia, înapoi la blaturi!
Nu de alea cu bani grei, astea-s cu 4 laturi.
N-ai cum să nu te saturi când bagi zi după zi.
De ce oare, pentru niște hârtii?
Difuz timp! Apare răsăritul.
Umed azur, obrajii și chipul
Cred că mă-nțelege și-mi ascultă oful.
Durerea parcă-mi trece și-mi umple golul.
Asta nu e totul, ascund ce port cu mine.
Ermetic, de fel, așa cred că e bine.
Am mulți colegi. Mă cred fraier și tăcut,
Dar niciunul nu știe prin ce trec și ce-am trecut.
Să zâmbesc la lume? Să ascult ce mi se zice?
Port în spate durerea a 10000 de bice.
Asta e viața, ar spune unii!
Dar nu-mi pierd speranța, îmi fac loc cu pumnii.
Tăcerea e de aur. Tăcut-am și eu.
Mama s-a făcut bine, la fel și eu.

Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.

Purtat De Val

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Să mângâi stiloul îmbibat în călimară,
Pictând, în carouri, sentimente pe coală.
Gânduri să curgă, antinevralgic în suflet,
Când orice durere e în mine un urlet.
Îmi doresc cerneală, să rup din hârtii,
Cu gânduri, cu vise, cu sute și mii.
Tot ce mă-nconjoară așterne ecranul
De zâmbete, lacrimi, cumulate tot anul.
Mă afund în gânduri. Dulce copilărie!
Pe atunci eram vesel, un creion și-o hârtie.
Acum sunt mai trist. Palid ecran,
Telefonul este smart, dar deloc uman.
Negri nori pe cer, albastru pătat,
Stoluri zbor, și-ncerc să rămân conectat
Cu familia, cu prieteni, neîncetat,
Condiționat, să iubesc necondiționat.

Refren x2
Bogăția e în noi, iubirea din suflete
Dar de la Dumnezeu. Ascultă-ne!
Ne-au dat viață părinții, sacrificii,
Dăm viața și noi. Ascultă-ne!.

II:
Mă las purtat de val, izvor curs din pasiune
Să-mi poarte pașii pe poteci și stânci.
Din vârf de munte și până în pășune,
Pășesc din nou pe piscuri chiar și de merg pe brânci.
Iar cel mai bun tovarăș, natura să îmi fie!
Licoare de mesteacăn și hrană din pământ,
O conexiune sfântă. Sângele din vie
Mă ține mereu tânăr, chiar și cu păr cărunt.
Reflexia din oglindă deseori îmi zâmbește,
Uneori timidă, cu pieptul sus alteori.
Așa e viața! Dintre rame mă privește
Să-mi ofere soare, vânturi sau fiori.
Empatic cu cei din jur, ignor răutatea.
Răspund cu iubire când săgețile-s cuvinte.
Pun în pământ semințe, cultiv bunătatea,
Să-i las sinceritate și celui care mă minte.

Refren x2
Bogăția e în noi, iubirea din suflete
Dar de la Dumnezeu. Ascultă-ne!
Ne-au dat viață părinții, sacrificii,
Dăm viața și noi. Ascultă-ne!

Iubire Vie, Putred Mucigai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

I:
Iubire vie, putred mucigai,
Mlăștinos amor, răcoros evantai.
Începi cu stângul, unghiul nu-i drept,
Inert nătângul, absurd înțelept.
Drumu-i comun? Imună catetă
Te doare ceva? Îndură, acceptă!
Strâmbă figura, geometric miraj,
Ipotenuza e muza, unghi drept în picaj.
Angrenat în joc, calci peste orgolii,
Relația-i de mătase cu găuri de molii.
Ce joc pueril, demn de curtea școlii.
Absenți amorezi, prezenți sunt demonii.
Trecutu-i prezent, clipă de clipă,
Zbor coerent, parcă fără aripă,
Frântă relație, zigzaguri intersectate,
Tumultuos peisaj, gânduri aglomerate.

Refren:
Suntem bine acuma, trecut-a și furtuna,
Viața e frumoasă, acum și întotdeauna,
Să râdem la soare, chiar și cu dinți!
Fii sinceră cu mine chiar și-atunci când mă minți!.

II:
Ce-i și cu iubirea? Juri o eternitate.
Vrei copii și familie, trec vreo câțiva ani jumate.
Îți cauți jumătatea, îi pui totul pe tavă,
Încerci să metamorfozezi, ești privit tot o larvă.
De unde bucurie? Vie acupunctură.
Înțepat din orice, o iei pe arătură,
Te afunzi în gânduri și frânturi din trecut.
Atât pot să-ți ofer, ți-am dat tot ce am avut.
Și ce n-am avut, făcut-am rost. Coate julite,
Am lângă mine un SRI, priviri ascuțite,
Urechi ciulite, timpan antrenat,
Cuvinte reci, voce caldă.
Ce contrast deprimant!.
Aceeași piesă, alt regizor după cortină,
În rol secundar și sala mi-e plină.
Scena-i sufletul, cugetu-mi strigă să mă scutur,
Să am rolul principal și de viață să mă bucur!.

Refren:
Suntem bine acuma, trecut-a și furtuna,
Viața e frumoasă, acum și întotdeauna,
Să râdem la soare, chiar și cu dinți!
Fii sinceră cu mine chiar și-atunci când mă minți!

Viața În Oglindă Ep. 1

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

În viață, echilibrat ca mersul pe punte.
Copilăria? Izvor rece de munte.
Geamul aburind, surâsuri pitite,
Soba fierbinte, voci ascuțite.
Familia aproape, grijile departe,
Mama, tata, fratele-mi împarte
Bucurie, plânsete, lacrimi, zâmbete,
Fragedă etate, sincere râsete.
Începe viața. Băieți mari de grădiniță,
Ghiozdane în spate, în față o domniță.
Primii fiori, mirosul de flori,
Vedeam în ochii ei o mie de culori.
Roluri secundare în școala primară,
Primate cu haine pătate pe la scară
C-am schimbat curtea, de școală, cu blocu’
Glume, miștouri, arde-ne-ar focu’!.
Viață de liceu, adolescentin miros,
Visam doar gagici când mă plimbam pe jos.
Aer răcoros, toamnă frumoasă,
Măruntă ploaie, tu o să-mi fii mireasă!.
Te voi purta în suflet cât suflu și cuget!
Tu, pentru mine, ai un rost ca pinul cel putred
Ce falnic, în pădure, vedeam cum veghează
Peste toți copacii și pașii-mi luminează.
Închid ochii, mă trezesc major.
Frati-miu-mi cântă doar în sol minor.
Uneori, la beție, aburii alcoolului
Îl întindeau pe marmura rece a solului.
Eu eram acolo să-l ridic din picaj
Și el era acolo cu mine-n anturaj.
Și, parcă, un miraj ne deschide ochii:
Mulți mărăcini, noi falnici ca plopii.
Noi, mână de mână, timid cer al dimineții,
Trecem prin toate bucuriile vieții.
Jucam pase-pase, pasam responsabilități,
Trasam linii-n viață, din pix-abilități.
Acolo vreau să-ajung, așa vreau să devin,
Trandafir frumos al vieții, înțepător spin!
Mă scoate în lume, din zona de confort.
Mă-ntreb ce studiez, cum să mă comport?