Moraru – Jocuri de Cuvinte

Dau atac de dac, pe track, pe ritm cam sacadat,
Că dai din cap, stresat, că-i rap adevărat
Și uiți esența, rimele sunt cam întortocheate.
Ești în ceață? Te fac șah-mat ca la carte!
Ești nesimțit, de fapt aș spune că ești necioplit,
Cam necitit, creier prost, de neclintit.
Ce să-ți zic? Se spune că prostia doare.
Nu ți-ai dat seama de ce ai multe probleme articulare?
Te dai la o parte ca pe carte.
La parte-n parte cu prostia ești campion!
Te dai rege, dar ești praf, băi pion!
Ciobit ca o sticlă aruncată-n drum
Pe asfalt. N-ai cum! Te fac scrum ca pe tutun!
Și-ți dau boom ca și praful meu de pușcă!
Rima-i TUN! Te lasă stresat în cușcă.
Și n-ai cum să colinzi ca Ștefan Hrușcă!
Ia un chewing-gum, că-ți pute gura de la dușcă!
Rima e, sigur, superlativ!
Tu rămâi tot captiv ca patru în evaziv.
Și să fac o simplă comparație:
Tu linia de fracție, eu rezultatu-n ecuație.
Te-am picat exact ca profu’ în liceu!
Matematica e greu și semantica-I greu.
Nu te-ai prins! Vârf de munte, amănunte
Sunt prea multe pentru tine și te-ascute.
Nu te-ascunde, că se-mpute treaba!
Dau cu rime fine, din mulțime,
Și mă ține la înălțime,
Că ți-e ciudă clar pe mine!
Și scot seva și altceva, înălțime ca la Deva,
Că tu dai vina pe mine
Cum a dat Adam pe Eva.
E vorba de jocuri de cuvinte.
Cin’ te minte, nu te simte și vrea sa te pierzi în liniște.
Fixează-ți limite și depășește-le!
Dar TU tre’ să înoți în cerc vicios, la fel ca peștele.
Și las să curgă, necontenit, din peniță,
Tot ce-am auzit, tot ce-am văzut, trecut prin cuget și ființă.
Să nu repeți greșeli pe care le-ai făcut
Și să-ți fixezi traseul chiar de la-nceput!
Nu-i vorba de vers-pervers sau de traseu.
Când tu tre’ să culegi din mers, ia sfatul meu!
Șterge lacrima de pe obraz, sudoarea de pe frunte!
O să rămâi fără răgaz pân’ să ajungi pe munte.
Nu pe rime-i pus accentul, cât pe mesaj.
Da’ tre’ să faci ceva ca să reziști în peisaj.
Imagini vizuale, auditive, olfactive,
Le strecor prin conștiință să plângă-n negative.
Și tot ce-i vag, obscen, poate-i obscur,
Să ajungă în mintea ta un joc secund, mai pur!
Să protejăm natura și tot ce ne-nconjoară,
Să ascultăm, să iubim cântec de vrăbioară!

Sensul versurilor

Piesa este un atac verbal complex, plin de metafore și comparații, în care artistul își demonstrează superioritatea lirică și intelectuală. Mesajul principal este despre depășirea limitelor și importanța mesajului în muzică, nu doar a formei.

Lasă un comentariu