În viață, echilibrat ca mersul pe punte.
Copilăria? Izvor rece de munte.
Geamul aburind, surâsuri pitite,
Soba fierbinte, voci ascuțite.
Familia aproape, grijile departe,
Mama, tata, fratele-mi împarte
Bucurie, plânsete, lacrimi, zâmbete,
Fragedă etate, sincere râsete.
Începe viața. Băieți mari de grădiniță,
Ghiozdane în spate, în față o domniță.
Primii fiori, mirosul de flori,
Vedeam în ochii ei o mie de culori.
Roluri secundare în școala primară,
Primate cu haine pătate pe la scară
C-am schimbat curtea, de școală, cu blocu’
Glume, miștouri, arde-ne-ar focu’!.
Viață de liceu, adolescentin miros,
Visam doar gagici când mă plimbam pe jos.
Aer răcoros, toamnă frumoasă,
Măruntă ploaie, tu o să-mi fii mireasă!.
Te voi purta în suflet cât suflu și cuget!
Tu, pentru mine, ai un rost ca pinul cel putred
Ce falnic, în pădure, vedeam cum veghează
Peste toți copacii și pașii-mi luminează.
Închid ochii, mă trezesc major.
Frati-miu-mi cântă doar în sol minor.
Uneori, la beție, aburii alcoolului
Îl întindeau pe marmura rece a solului.
Eu eram acolo să-l ridic din picaj
Și el era acolo cu mine-n anturaj.
Și, parcă, un miraj ne deschide ochii:
Mulți mărăcini, noi falnici ca plopii.
Noi, mână de mână, timid cer al dimineții,
Trecem prin toate bucuriile vieții.
Jucam pase-pase, pasam responsabilități,
Trasam linii-n viață, din pix-abilități.
Acolo vreau să-ajung, așa vreau să devin,
Trandafir frumos al vieții, înțepător spin!
Mă scoate în lume, din zona de confort.
Mă-ntreb ce studiez, cum să mă comport?
Sensul versurilor
Piesa reflectă asupra diferitelor etape ale vieții, de la copilărie la maturitate, cu accent pe legăturile familiale și evoluția personală. Este o călătorie nostalgică prin amintiri, bucurii și provocări.