Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.
I:
La ce-am de făcut, trag tare.
Multe-mi lipsesc și lipsa lor mă doare.
Nu-s lucruri materiale, sufletu-i plin de goluri,
E goală peluza, deasupra negre stoluri.
Nimeni să se bucure la mici reușite,
Viața să mă scuture: nu-s bun de nimic-gen.
Scap de gânduri proaste, deșteaptă conjunctură.
Iartă-mă, Doamne, ca-n Sfânta Scriptură!
Pentru ce plătesc? Înconjurat de scursuri
Am împărțit iubire când avem puroi în sinusuri.
Ce vis gălbejit, palidă speranță!
Oare-i locul meu aici sau port doar o stanță?
Sărmană piele, arsă degeaba!
Îi duc pe toți în cârcă să nu stea degeaba.
Angoasă apăsătoare, neagră ca tăciunea,
Istovitoare viață, mă agită lumea.
Tata pierde totul… nu crede ce-i spun:
Ai fost trădat de prietenul tău cel mai bun!
Fără capital în capitală, vânt în buzunare,
Iau trenul spre casă. Vreau prima schimbare!
Dar nașu’ nu mi-e rudă, își vrea, clar, partea.
Nu vrea doar o filă, vrea toată cartea.
Sun un prieten să m-aștepte la peron.
Nemâncat de 15 ore, plătesc ultimul RON.
Am bani puși la saltea, sunt stâlpul.
Ajut cu ceva, mă-mbracă râsul.
Trecem peste toate, cu greu ne revenim,
Pe toate, în viață, le depășim să ne-ntărim.
Tata mă ia în brațe, ochii-nlăcrimați,
De bucurie, clar, c-am devenit bărbați.
Atunci parc-am prins aripi,
Putere multă pe teren arid.
Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.
II:
Trece euforia, înapoi la blaturi!
Nu de alea cu bani grei, astea-s cu 4 laturi.
N-ai cum să nu te saturi când bagi zi după zi.
De ce oare, pentru niște hârtii?
Difuz timp! Apare răsăritul.
Umed azur, obrajii și chipul
Cred că mă-nțelege și-mi ascultă oful.
Durerea parcă-mi trece și-mi umple golul.
Asta nu e totul, ascund ce port cu mine.
Ermetic, de fel, așa cred că e bine.
Am mulți colegi. Mă cred fraier și tăcut,
Dar niciunul nu știe prin ce trec și ce-am trecut.
Să zâmbesc la lume? Să ascult ce mi se zice?
Port în spate durerea a 10000 de bice.
Asta e viața, ar spune unii!
Dar nu-mi pierd speranța, îmi fac loc cu pumnii.
Tăcerea e de aur. Tăcut-am și eu.
Mama s-a făcut bine, la fel și eu.
Refren x2
Ce rămâne la final? Familia aproape
De la primele bătăi, la ultimele șoapte.
Captiv prezent, apasă șira spinării!
Calm izvor, în culmea disperării.
Sensul versurilor
Piesa descrie greutățile vieții, trădarea și lupta pentru supraviețuire, dar și importanța familiei și speranța într-un viitor mai bun. Artistul vorbește despre problemele financiare, trădările și eforturile de a depăși obstacolele, găsind alinare în familie și în credință.