Îmi vin în minte cântecele simple
Cântate pe cerdac pe când eram copil.
Pe cer mai erau stele, în inimă o rugă,
Și mai presus de toate aproape îmi erai,
O, Mamă!
De ce-am plecat pe drumuri necunoscute, lungi,
Împins de-un dor de ducă în dorul de-a găsi
O dragoste mai ‘naltă de țară și de-ai mei,
Fiind așa departe?
Ah, cântecul mă-nchide în el până-n adânc,
Cum te-a închis pământul!..
În țara-aceasta rece, sub cerul neprivit,
Străine-mi sunt de-a valma visările ce mint,
Aducerile-aminte și poate și-acest cânt
Ce sufletu-mi rănește,
Când doar părerile de rău
De-mi mai vorbesc pe românește..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dorul profund față de mamă și regretul pentru depărtarea de casă și de valorile copilăriei. Cântărețul se simte străin într-un loc nou și este copleșit de amintiri și de remușcări.