Un clopot vechi își aminti de cer
când a simțit că zboară-n larga zare
din cuibu-ascuns de mult într-un ungher
un stol de paseri ciripind cântare.
Și s-a zbătut plângând cumplit în seară
ca din clopotniță pe veci să scape,
să-și simtă trupul liberat de sfoară
și să plutească pe astrale ape..
Să nu-i privești avântul frânt, iubită,
sub zarea când văzduhu-i de cenușe..
în suflet te-ar durea și mai cumplită
nădejdea-nlănțuită de cătușe.
Sensul versurilor
Piesa descrie dorința de libertate și amintirea unui trecut mai bun, simbolizate de un clopot care își amintește de cer. E o luptă interioară cu sentimente de deznădejde și speranță înlănțuită, sugerând o pierdere a inocenței și a bucuriei.