Versuri corectate și adnotate
Magia și alcoolul viața-mi guvernează,pe care-am început-o studiind filosofia,anatomia, dreptul și, vai, teologia,dar negăsind în ele nici liniște, nici bază.Sacrificai Venerei și-am zis: oricum o fi ea,sublimă ori sordidă, în trupu-i se ascundemisterul fără nume și coapsele-i fecundeîn spasmul ca o moarte conferă veșnicia.Imperialul spirit mă are-n a sa pazăși nici o conștiință-i egală cu … Citește mai mult
Îți amintești desigur flanela violetă,flanela aceea sublimă pe care o îmbrăcasemîn cea mai frumoasă din serile noastre;despre care spuneai că îmi șadeca o armură de smalț, știi tu, în searacând ne porniserăm împovărați de garoafe și iasomiecătre Ierusalim… Când madam Zambilovicine-a dat câte două tartine (ca să avem pe drum)flanela pe care apoi am adus-ofluturând … Citește mai mult
Noapte de veci pentru cel răstignit în el însuşi.Căci la picioarele sale nu au să plângăaducătoare de mir,şi nici un apostol nu-i va vesti mântuirea.În pânză eternă pe dânsul nu-l înfăşoarăşi nimeni n-au ars pentru el mirodeniişi smirnă.Părintele său îţi întoarce privirea în nouricând el, dându-şi sufletul, roagă iertare.O, sângele său picurând în ţărâna fierbinte,nu … Citește mai mult
Doamne, se pornise o ploaie, o vânătă ploaie de seară și noapteÎn burgul acela carpatic..Pădurile putrede se înecaseră în neguriȘi trăsnetul rău bântuia ca o groază.De la fereastra din turn mă uitam fără sinePrin cetina neagră, zidirile negre,Pierdusem cât mai e ceasul, cât mai e veacul..Și la lumina lungă a unui fulger mutVăzui, și căzui … Citește mai mult
Este o formă întortocheată din piatră. Un melc uriașsau o ureche imensă din piatră. Adâncă statorniciee în vuietul mării de plumb. Eu număr.Iată, picătura din nou se coboarăîn melcul de piatră. Nu-i grabăși nici osteneală. Urechea ascultă,cum încă un strop se adaugă mării. Așa s-a născut toatămarea;astfel se naște. O picăturăo datăla șaisprezece mii de … Citește mai mult
VI. Jocul.Iubito, hai să ne jucămde-a Ildiko și de-a Attila.Acesta-i cortul meu de blăniîn care te-am adus cu sila.Dar jocul nu-i adevărat,vedem fantasme ca nebunii,a fost odată-un împărat..Nuntașii-aceștia nu sunt hunii.Iubite, oare pentru cee-atât de roșu acest fluviu?Și numele lui care e?Iubito, acesta e Danubiu.Iubite, oare frații meidorm liniștiți în roșii ape?Și oare tata e … Citește mai mult
Când singuraticul domn R. a ajunsdin întâmplare în chiar apropiereadomnișoarei sensibile N., el i-a spus:„Mă bucur că existați, domnișoară”.La tăcerea mirată și indignată a ei, a răspuns:„Ați fi putut, mă gândesc, să nu existați”.Dar imediat, încercând să repare greșala, a spus,și de altfel aceasta-i era și convingerea fermă(pe care acum regreta s-o fi pus la-ndoială)„Vă … Citește mai mult
Și iată c-am venit, de foarte de departe,tot neamul meu se stinse, vlăstarele sunt moarte.Am moștenit conacul cel vechi, argintăria,și stema casei noastre: veșnicia.La praznicul Enigmei, când vișinii serbeazăo oră anumită, m-am hotărât să intru,sperând să fii acolo, la ora ceea, trează,ținând același sfeșnic în mână, ca un schiptru.Făcui deci invocarea și semnele cerute,aprinsei în … Citește mai mult
De jur împrejur nălucire de ape,răstoace rotunde și rotitoareși glasul de îngeri răzbate aproape,din care izvoare, din care izvoare..Acuma din nou mă opresc la fântână,am fost noi pe-aici, am mai fost noi vreodată,un om rătăcit c-o pribeagă străină..am duce-n adâncuri o viață bogată.Acolo-s palaturi verzui și tăcute,cu turnuri de apă, statui de rusalce,făcliile ude și … Citește mai mult
Deasupra acelui oraș fu o ploaiede stele-ntr-o vară, când toți socotirăcă vor fi înecați în lumină. Dar lutulînghiți în tăcere și asta; rămaseo constelație nouă pe cer, semănândcu o floare imensă de crin, stele albeca diamantul sclipeau înghețat – și i-au spusConstelația Crinului.