Master – Versuri.pro

Un Nou Început (feat. Daniela Matei)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Mastere, ce mai faci? Ești bine acum? Cum te mai simți? Mai scrii de nebun?
Cum mai ție viața? Mai pierzi încă nopți? Tot mai alergi? Da’ ia zi, mai poți?
Mersi de grijă, da’ nu cre’ că-i nevoie,
Că n-ai fost acolo când am avut nevoie
Cu adevărat, iar asta spune multe,
D-aia nu veni acum să mă pupi pe frunte.
Că niciunul din voi n-a crezut în mine,
Toți mă luau la mișto și-mi spuneau că nu-i bine
Ce fac, ce-mi doresc, ce gândesc sau ce zic,
Dar cine ești tu să îmi spui ce să simt?
Nu-mi dictezi tu viața, bă, vere,
Eu mi-o fac singur cu bune, cu rele.
Pe unde ai umblat când am dat eu de greu?
Aaa, da? Ai „respectul” meu!
Ai inima mare? Dă-mi voie s-o fur,
Nu fac eu muzică să dai tu din cur.
Nu-mi pasă de ce părere ai să îmi spui
Cât timp nici tu nu ai vrut să mă asculți.
Mai știi cum râdeai la „băiat de cartier”? Uite-mă acum, sunt la un alt nivel.
Și totuși mai am de învățat mult.
Aici nu-i sfârșitu’, e un nou început.

Refren (x2) :
Uneori aș vrea să mă-ntorc la ce-am avut,
Iar alteori gândesc că poate-i bine c-am pierdut.
Fiecare se întoarce la ce-a iubit mai mult,
Tu rămâi în lumea ta, eu rămân aici să cânt.

Strofa II :
Și e puțin ciudat cum unii îmi zic „tripat”
Că încă mă chinui și încă mă zbat.
E greu când mă-ncarc negativ și greșesc
Și-ajung să țip iar la cei ce-i iubesc.
Pierdut prin mulțime, încerc să ocolesc
Privirile reci ce mă țintesc.
Mă înec în stres, dar n-ai treabă, deci
Promite-mi că stai, apoi poți sa pleci.
Că n-ai fost acolo în nopțile reci,
N-ai fost acolo să mă-nțelegi,
N-ai fost să vezi prin câte-am trecut
Și nici măcar nu știi cine sunt.
Că vezi tu, Master e cel pe care
L-am creat atunci când razele de soare
Au dispărut de pe un cer senin
Și-am fost dopat numa’ cu venin.
Da’ dacă stau puțin și mă gândesc acum
Poate că-i mai bine sau poate că-s nebun;
Sau poate că-i un drum pe care a trebuit
S-alerg de-unul singur și să m-agit.
Că tu nu mi-ai fi dat vreo mână de-ajutor
Nici dacă ar fi fost vorba să mor.
Da-i ok acum, simt c-am renăscut.
Aici nu-i sfârșitu’, e un nou început.

Samurai

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înțelepciunea e o sabie cu care poți să tai
În două orice minte îngustă, ca un samurai.
Încrederea de sine e o armă cu două tăișuri
Ce poate să devină aroganță, schimbând tripuri.
Sinceritatea prea multă duce la nesimțire,
Așa că învață mai bine să fii sincer cu tine.
Captează bine informația și stocheaz-o-n minte
Și nu te repezi s-arunci doar cu cuvinte simple.
Iarăși nu pot să mai adorm, gândindu-mă cumva
Că poate stau din nou treaz în visul altcuiva.
Indiferent de ce va fi, vreau să știi că-s bine,
Indiferent de cum vei fi, eu voi fi lângă tine.
Învață să fii fericit în liniștea ce-o ai
Și nu te lăuda cu ce-ai, c-ai văzut cum pierdeai.
Nu-ți construi iluzii bazate numa’ pe sume
Și caută-ți sinceritate, nu perfecțiune.
Mă piș pe stele, nu alerg după cantitate,
Privesc luna cum strălucește mai tare ca toate.
Lăcomia unora se simte atât de-adânc
În ochii prăfuiți ai celor ce n-au bani și plâng.
Ești un rasist ipocrit ce face țigănie,
Dar tot tu tinzi să ne vorbești despre democrație.
Jeguri de caractere se-ascund zi de zi sub măști,
Ai fost și tu exact ca ele. Te mai recunoști?.
Eu nu sunt ca și alții, eu tre’ să scriu lucid
Și nu vorbesc dacă nu-s sigur de ceea ce zic.
Nu am de gând să schimb nimic din felu-n care sunt
Fiindcă mă bucur să fiu eu și ți-o spun pe cuvânt.
În fiecare zi, același gând, tot nu-ți dă pace:
„Să fii fugit eu după ea sau s-o las, că se întoarce?!”
Mintea-mi dă peste cap gânduri cu care mă strofoc
Și crede-mă că-s zile-n care simt că nu mai pot.
D-ai mei îmi dau mereu putere să mă ridic din foc,
D-aia familia va fi mereu pe primu’ loc.
Adevărul absolut n-are cum s-ajungă
În minți limitate, ce se iau doar după turmă.
Sistemul nostru-i doar o altă formă degradată
De inchiziție-n masă, bazată pe o falsă
Idee de bază pe care mulți tot încearcă
Să o glorifice printr-un principiu prost, ce parcă.
Pleacă de la gândirea mică și limitată,
Cum că cei cu cap sunt zei, iar restul merg la sapă.
Eu unul spun că nu există oameni proști și simt
Că fiecare e un geniu nedescoperit.
Dac-ai intrat în trip, ascultă-mă atunci când zic
Să nu-ți mai pierzi atâta timp cu oameni de nimic.
Elimină-i pe fiecare într-un mod subit,
Că nu-ți aduc decât durere și nimic în schimb.
Katana mea e mic-ul, armura sigur timpul,
Căci el mă face mult mai tare și-mi trage-n jos tot chipu’.
Și e normal, desigur, sunt calm și de-asta-s sigur,
Nu voi muri de frig, eu mă-nvelesc cu echilibru.

Băiat de Cartier (feat. Sekka)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA I (MASTER) :
Sunt născut și crescut pe străzile din cartier,
Sunt unul dintre acei băieți care știu ce-nseamnă șmecher.
Sunt acel băiețel pe care tu îl ocolești,
Când îți cer să-mi dai banii, nu mai stai să te gândești.
Stau degeaba toată ziua împreună cu golanii,
Iar în caz că treci pe-aici sper să ai la tine banii.
Eu sunt acel băiat din stradă ce-a-nvățat
Ca după primul pumn luat să riposteze ca un bărbat.
Pe-aici prin cartier vei fi doar pe pielea ta,
Iar în caz că vei cădea, nimeni nu te va ajuta.
Și sincer să fiu, oricât de smardoi te crezi,
Orice naș își are nașul, așteaptă, ai să vezi.
REFREN (x2) :
Un simplu om de rând, băiat de cartier,
Sunt acea fiară nervoasă din cușca de oțel.
Ia-te tu de mine și vezi ce se întâmplă,
Că mai mult ca sigur te-alegi cu sânge la tâmplă.
STROFA II (SEKKA) :
Nu mă prezint că n-am eu chef,
Du-te-n p***a mea, sclav de beci.
Hai că mă prezint, nu mă prezint
Că te iau la craci, șuturi in rect.
Totuși hai să-ți zic ceva frumos
Ce-o să te pătrundă pân’ la os.
Viață de cartier e ceva ce tu nu știi,
D-aia sunt aici să te umplu de prostii.
Să-ncepem de la WestSide Bucharest,
Dacă treci pe-aici parcă te îneci
Și nu știi dacă stai pe veci.
REFREN (x2) :
Un simplu om de rând,
Băiat de cartier,
Sunt acea fiară nervoasă
Din cușca de oțel.
Ia-te tu de mine
Și vezi ce se întâmplă,
Că mai mult ca sigur
Te-alegi cu sânge la tâmplă.
STROFA III (SEKKA) :
Tragem rima albă? Tragem,
Stai ca ți-o iei la labă.
N-are sens ce zic, știu ce zic,
Bine că ai tu habar ce zici.
Unde eram? Nici n-am inceput!
Ah da, mă-ntrebi de ce puți?
De ce puți la intrare-n cartier?
Ca să-ți demonstrez încă o data că n-ai creier.
Știi de iarbă, h*****ă, c*****ă,
Daca-ți dau să iei te dai pe vaselină.
Esti prost?
Îți vorbesc degeaba că n-are rost!
Viață de cartier, așa ceva n-ai să vezi,
Te privesc în ochi, îmi dau seama că disperi.
Stai la tine-n baie și te ferești
Sau te zbați ca mă-ta prin ciuperci.
REFREN (x2) :
Un simplu om de rând, băiat de cartier,
Sunt acea fiară nervoasă din cușca de oțel.
Ia-te tu de mine și vezi ce se întâmplă,
Că mai mult ca sigur te-alegi cu sânge la tâmplă.

Demonii Din Mine

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA I:
Îi simt… sunt atât de aproape,
Dacă îi las să intre, nimic nu-i mai scoate.
Dar stai o secundă, deja sunt aici…
În interiorul meu, creaturi cu coarne mici.
Se află-n formă instabilă, totuși îmi pot face rău,
Cred că nu sunt doar în mine, ci și-n coșmarul tău.
Nu știu sigur cât voi putea să mai rezist,
Au de gând să mă posede, CHEMAȚI UN EXORCIST!.
Stau ascunși în întuneric să vâneze suflete,
Nu rostesc nici un cuvânt, dar schițează zâmbete.
Cum au ajuns aici și mi se adresează mie,
Crede-mă când îți spun că doar dracu’ știe!.
El i-a trimis aici să mă ucidă, ce bizar…
Că io sunt mort de când m-am pomenit cu-n har.
Am nevoie de-ajutor, strig… nimeni nu m-aude…
Dar așa am fost mereu, înconjurat de ființe surde..

REFREN (x2):
Nu am idee de unde au venit,
Ce vor de la mine, cine i-a ademenit.
Au venit să facă rău, nimeni nu-i poate reține,
Invocați din altă lume, sunt demonii din mine!.

STROFA II:
Încerc s-adorm ușor, dar îi aud cum strigă:
„RIDICĂ-TE, UMBLĂ ȘI HAI FIE-ȚI FRICĂ!”
Nuuuu… vă implor, dați-mi pace,
O să-nebunesc curând și chiar nu am ce face?!.
Trebuie să mă impun, căci deja este destul,
Am deja inima vraişte, vor să-mi ia și sufletul.
Cu biblia-ntr-o mână și crucea în cealaltă,
Vă izgonesc afară, să nu mai intrați vreodată!.
Dintr-o dată aud voci ce vorbesc din nou cu mine:
„NOI N-AM INTRAT CU FORȚA, SUNTEM O PARTE DIN TINE!”
Stau și mă întreb: „Oare o fi adevărat?
Binele m-o fi trădat, iar răul m-a ajutat?”.
Am un corp sănătos, dar cu o minte bolnavă,
Sunt un tip prietenos, dar înăuntru am otravă!
Toți purtăm pe umeri un înger și un drac,
Însă tu alegi de cine te vei atașa de fapt.

REFREN (x2):
Nu am idee de unde au venit,
Ce vor de la mine, cine i-a ademenit.
Au venit să facă rău, nimeni nu-i poate reține,
Invocați din altă lume, sunt demonii din mine!

Shut Down

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Bridge I :
Ştiu că poate te gândeşti că-s vreun alt emcee afon
Şi că n-am nimic de spus interesant la microfon.
Ştiu că zici că scriu cuvinte fără să-mi pese
Doar ca să le pot face într-un final ca să rimeze.

Strofa I :
Dar nu mă subestima, c-asta ar fi prima ta greşeală!
Ia-ţi pastila fraiere, că vin să te bag în boală.
Mă critici, mă răneşti, mai ai tupeu să-mi priveşti ochii?
Mă iei apoi cu vorbe dulci? Te iau cu „futu-ţi morţii mă-tii!”.
Nu mersi, n-am nevoie de aplauzele voastre
Sau de fani libidinoşi care-mi dau speranţe false;
De căcănari jegoşi care-şi permit să mă compare
Cu rapperi mult mai mari, e o ipocrizie mare.
Nu sunt în căutare nici acum de verzişori
Că deja în industrie sunt prea mulţi doritori.
N-am nevoie nici de laude că-mi merge bine aşa,
Stai liniştit că sunt destui care mă pot admira.
Aşa că du-te-n p***a mea şi tu şi rasa ta
Că n-am nevoie da, da, de părerea ta,
Că mă piş şi pe ea şi pe tine, uite aşa,
Într-o clipă-n care nici nu-ţi vei imagina.

Bridge II :
Ştiu că dacă n-am să cânt asemănător cu Spike
O să zici faze de genul „Ăsta-i prost, îi dau dislike!”.
Ştiu că dacă o s-aduc nume la mine-n piese
O să zici c-arunc cu dissuri, dar vai ce trist, nu-mi iese..
Ştiu că imediat ce melodia s-a-ncheiat
N-o să pricepi nimic şi-o să zici că-s de căcat.
Oamenii spun că rappu-i agresiv ca gen
Şi că-i degeaba dacă nu bagi o „pulă” pe refren.

Strofa II :
Să ştii că-i vorba de hip hop, da! Nimic mai mult,
Iar dacă te-apuci în curând de cântat n-o să te ascult
Că-i deja plin de emcee pe care-i ceartă mămica
Şi-s sătul s-ascult mesajul cum că i-a lăsat gagica.
Poate că ar trebui să cânt şi eu aşa băieţi,
Despre p***e şi divorţuri.. m**! N-ai să vezi.
Dacă tot vrei să mă critici şi să fii adevărat
Fă-o pentru cine sunt, nu pentru ce fac!.
C-a trebuit să trag foarte, foarte mult de mine
Ca să pot crea idei la multe piese-n rime.
Dar degeaba încerc să-mi susţin ideile din rol
În faţa celor ce nu pot să le exprime pe-ale lor.
C-aveam şi prieteni buni ce acum le-aş cam da foc,
Zic S – E – K – K – A, nume de cod.
Parcă văd totul alb-negru de când am realizat
Că nu totu-i aşa roz cum ne-am fi imaginat.

Tot Ce-i Mai Drag (feat. Edu)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I (MASTER) :
Şi zic lasă.. că timpu-i trecător,
Mă bucur din plin de ce-am azi că mâine poate o să mor.
E vorba despre tine, despre tot ce ai aici,
Oameni, bucurie, greutăţi şi „cicatrici”.
Dar.. la o laltă trecem peste vremuri grele
Că orice poveste are şi capitole mai rele.
E vorba despre noi şi despre cum să fim,
E vorba chiar şi despre aeru’ ce îl respiri.
De la toţi oamenii aud vorbe cu ecou :
„Bucură-te de familie că-i cel mai de preţ cadou!”
De fraţi şi surori şi de tot ce ai acum
Că cine ştie când vor pleca pe un alt drum..
Nu ne gândim deloc la ce avem şi e urât
Că noi oamenii ducem lipsa doar la ceea ce-am pierdut.
Îi mulţumesc Domnului pentru ce mi-a dat în casă :
Familie, linişte şi ceva să pun pe masă.
Puţini fac diferenţa dintre a fi şi a trăi
Şi-s puţini cei ce vor ştii care-i rolul de-a iubi.
O să vezi într-un final că e bine să te rişti,
Dacă nu ştii să iubeşti înseamnă că nici nu exişti.
Nu vreau ca bucuria să se ofere-n rate,
Vreau lucruri de vânzare, nu suflete amanetate.
Vreau să stăm cu toţii la un pahar de bere neagră
Şi să ne-amintim cu drag de tot ce-a fost o dată.
Vreau să le mulţumesc alor mei că m-au crescut,
Nici n-am cum să-i răsplătesc pentru câte au făcut.
Am simţit durere-n suflet şi m-am ridicat din resturi
Dar de fiecare dată m-am vindecat prin versuri.
Ghiocei şi căldură, frunze, frig şi gheaţă,
Văd cum anii trec uşor şi-ncep să mă schimb la faţă.
Dar rămân acelaşi om cu acelaşi zâmbet trist,
Nu am faimă nici averi dar sunt cel mai fericit.
Strofa II (EDU) :
Aş fi un ipocrit dacă aş spune că nu-mi pasă
De toţi apropiaţii şi familia de-acasă.
Pentru mine contează mult să îi ştiu bine
Chiar dacă nu ştiu când plec, azi sau mâine..
Aberez uneori, când mă pierd şi eu cu firea
Dar până la urmă tot mai tare e iubirea.
E un sentiment plăcut, nu-l împart cu multă lume,
Mi-aş face rău să vă ştiu bine, crezi că-s glume?.
Am fraţi şi surori peste tot în lume,
Să-ţi fie dor de ei tu habar n-ai cum e..
Am muzica, iubita, ce mă menţin în viaţă,
N-am să cedez deloc, sunt plin de speranţă!.
Învaţă! N-am timp să cedez, ce dracu..
Poate că nu-s cunoscut pentru că n-am semnat pactu’.
Am un suflet, speranţă şi un trup cu aroganţă,
Dar cu toate astea refuz să stau şi merg în faţă.
Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru tot ce am,
Pentru că m-a schimbat şi nu mai sunt ceea ce eram.
Dau cu pace şi iubire pentru toţi pe care-i ştiu,
Vreau să ştiţi că vă iubesc şi doar pentru voi scriu.
Cu lacrimi pe faţă am lăsat trecutu-n urmă,
M-am ambiţionat şi am plecat la drum mă.
Ştiu că fac multe greşeli şi pe toate le plătesc,
Mi-aş da şi viaţa în schimb pentru ceea ce iubesc.

Îmi Pare Rău

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA I :
„Ar trebui sau nu să mă simt vinovat?”,
Asta-i întrebarea ce mă ţine îngândurat.
Încerc să fac un bine dar fără rezultat,
În loc să adun zâmbete văd alt chip supărat.
Vreau să mă resemnez sub un cer pictat cu stele,
Eu îmi repet greșelile în loc să învăţ din ele.
Universul e așa mare iar eu atât de mic,
Poate d-aia câteodată mă simt ca un nimic.
Din cap până-n picioare mă simt paralizat,
Veninu-mi curge prin vene, cine mi l-a injectat?
Un suflet părăsit ce stă închis în ură..
Nimeni nu-l întreabă cum dracului îndură.
„Spune-mi tu copile, cine să se mai gândească?”
Doamne, toţi cei dragi au început să mă urască.
Dar rămân încă-n picioare încercând să fiu mai tare
Cu lacrimi în ochi până la ultima suflare.

REFREN :
Îmi pare rău tată că nu te-am ascultat,
Îmi pare rău mamă, eu nu te-am uitat.
Îmi pare rău frate că n-am fost un model,
Îmi pare rău viaţă, nu mi-am găsit un ţel.
Îmi pare rău iubito că n-am fost lângă tine,
Îmi pare rău c-am încercat să fac din rău mai bine.
Îmi pare rău prietene că nu am avut timp,
Acum îmi cer scuze, nu mai pot schimba nimic.

STROFA II :
M-am săturat de viaţă şi nu e vina mea,
E doar vina sorţii că mi-a creat-o aşa.
Nici măcar eu nu înţeleg ce simt,
Lumea-ntreabă „ce ai?”.. eu le spun că n-am nimic..
Şi e evident că mint ca să nu-i îngrijorez,
Mai bine ţin în mine decât să mă răstesc.
Că intr-o zi s-ar putea să mă dezlănţuiesc
Şi să rănesc toate persoanele pe care le iubesc.
Mă simt gol pe dinăuntru şi trist pe dinafară,
Nu e nici o diferenţă care le separă.
Eu spun exact ce simt chiar dacă nu e bine
Când toată fericirea a trecut pe lângă mine.
M-am simţit mereu singur lângă oamenii din jur,
Tot ce vreau este iertarea, sufletu’ să-mi fie pur.
Voi cei ce m-aţi trădat, mulţumesc, m-aţi ajutat,
Cei ce mi-aţi fost aproape, vreau să ştiţi, n-am meritat..

Ce-Am Fumat

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Strofa I:
Ca orice puști de liceu băgam iarbă la greu
Și mă salutam cu toți la modu’: „bă, ai și tu un leu?”.
Vedeam viața în culori și cai verzi pe pereți,
Da’ cred c-atunci băgasem altceva, deci te rog să mă ierți.
Îmi amintesc de băieți cu arfe și figuri ostile,
Până ce mami îi chema acasă la modu’: „hai copile!”.
„Banii n-aduc fericirea”, spunea odată un sărac,
D-ar fi mai bine să fiu trist într-un B. M. W. automat.
Îmi plăcea de una mult și m-a surprins desigur cum
Mi-a spus că și ea mă iubește, ca pe un prieten bun.
P***a mea s-a dus la unu’ ce ținea să bage sală,
El le trăgea la piept, eu în piept, pasează iară’.
La 7 ani mi se furase o jucărie din mână
Și mă gândeam cum să-i scot ochiu’ lu’ Vlăduț fără să mă spună.
Visam că sar din avion și că n-aveam parașută
Până ce mi-a sărit în spate o blondă bună, da’ ruptă.

Refren:
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am băgat mereu.
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am fumat mereu.

Strofa II:
Parcă mi-e dor și-acum de vocea lu’ tata când îmi spunea:
„Treci acasă-n morții mă-tii de copil și nu mai bea!”
Ești în dubii cu viața? Cauți bărbatul perfect?
Nu-s amuzant, nu am nici bani, da’ te pot fute corect.
Vrei să mă-njuri pe net? Atunci așteaptă-ți rândul!
Tu și toți cei care încă practică flotări cu gâtu’.
Mişcă-te fă balerino-n pași de dans ca să te văd,
Cre’ c-am făcut atac de cord.
Te dai gangster pe stradă fumând țigări la bucată,
Dar nu uita totodată că toți proștii îți dau japcă.
Eu m-am întors din iad și d-aia-s underground,
Tu te-ai întors retard după ce te-ai făcut praf în parc.
Femeia-i foarte egoistă și se dă cu dura-dura,
D-aia când îi dai un deget îți înghite toată p***.
Tu crezi că astea-s dume? Nu! Eu le zic cu ură,
D-aia vreau să-ți dau la m**e când tu crezi c-o zic în glumă.

Refren:
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am băgat mereu.
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am fumat mereu.

Tot Tu Sau Nimic

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vezi tu, eu am căzut de prea multe ori,
De prea multe ori în întuneric şi fiori.
De parcă tot ce am clădit s-ar fi scurs mai apoi
Într-un peisaj sublim, dar ascuns de prea mulţi nori.
De prea multe foi, prea mult gunoi,
Prea multe ploi şi mult prea mult noroi.
Am văzut şi zorii zilei unde ne vedeam pe NOI
Şi-un crater imens când ai dispărut apoi.
Acum rămân SINGUR, doar eu cu mine.
Zici că simţi IUBIRE? Ce glume proaste ai în tine.
Sufletul e o vază spartă ce nu se mai repară
Şi oricât ai încerca NU VA MAI FI ca prima oară.
Deci HAIDE ÎNCEARCĂ, hai de te ceartă,
Lasă-mă să te ignor şi spune-mi dacă o să-ţi placă.
Vrei să fiu sincer? Atunci perfect!
Nu-mi da DOVEZI DE NEPĂSARE şi LIPSĂ DE RESPECT.
Dragă inimă, n-aş vrea să te mint,
Dar duc o luptă grea cu ce GÂNDESC şi ce SIMT.
De m-ar chinui şi demonii când va fi să mă sting
Ţi-aş vorbi de FERICIRE doar stând şi te privind.
Şi parcă TE CUNOSC de ceva timp.
Şi oricum ai fi, n-aş vrea să te schimb
Şi chit cu riscul de „TOTUL SAU NIMIC”
Eu i-aş oferi ei totul ca s-o pot vedea zâmbind.
Ea îi privea pe toţi la fel, fiind sătulă de glume,
Dar el o privea ca pe ÎNTREAGA LUI LUME.
Ea nu-l mai dorea, căutându-i DEFECTE,
El o privea şi-i şoptea c-ale ei sunt PERFECTE.
Ea îi spunea că n-are TIMP de conversaţii prea multe,
El mereu O ASCULTA şi-ncerca s-o ajute.
Ea îi spunea vorbe dulci doar când se plictisea,
El îi spunea zi de zi cât de mult O IUBEA.

Realist

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

STROFA I:
M-am săturat de-această lume, d-aia vreau să-mi creez
O altă realitate în care să trăiesc.
E ușor să faci un rău, dar greu să faci un bine
Și e nașpa să fii bun și să n-ai cu cine.
Nu ofer bunătate că-i un lucru fără rost,
C-atunci când ești prea bun ești luat de prost.
Știu că doare când îți vine o idee bună
Iar lumea îți spune să taci din gură.
Am pierdut persoane pe care le iubeam
Și-am călcat în picioare absolut tot ce-mi doream.
Țin să spun că iubirea vine cu regrete,
Iar din păcate orgoliul desparte suflete!
Doamne, dă-mi puterea și arată-mi calea
Să evit răutatea și nepăsarea.
Și știu că indiferența e singura care
M-ai poate să-mi ofere o cale de scăpare.

REFREN:
Am fost rănit, înjurat, mințit și uitat..
Și-am căzut de-atâtea ori, dar tot m-am ridicat!
Am trecut prin multe, deși încă mă doare,
Zici că n-o să-nțeleg? Pune-mă la încercare!
Crede-mă că nu-s pesimist sau optimist,
Iau viața așa cum e, d-aia sunt un realist!
D-aia sunt un realist.. d-aia sunt un realist..

STROFA II:
Fenomenal, dintr-un mediu astral,
Lovesc în stil liric: paradoxal!
Să nu plângeți când trupul meu va fi-n sicriu
Fiindcă doar cu sufletul voi rămâne veșnic viu.
Și asta pun pariu c-o știu de când mă știu,
Moartea-i singura scăpare din decoru-ăsta pustiu.
Suntem toți niște flori numite „pământeni”
Ce la final devenim niște simple buruieni..
Toți oamenii pleacă și chiar că e nasol
Că uneori chiar mi-e dor să îmi fie dor..
Simte acum tot ce n-ai simțit
C-ai rănit mai mereu pe cei ce te-au iubit.
Ne jucăm de-a iubirea pentru a nu știu câta oară
Și ne prefacem că totu-i bine chiar dacă știm c-o să ne doară.
Am simțit pe pielea mea că oamenii rănesc,
Poate d-aia fac la fel acum cu cei ce mă iubesc.