Bridge I :
Ştiu că poate te gândeşti că-s vreun alt emcee afon
Şi că n-am nimic de spus interesant la microfon.
Ştiu că zici că scriu cuvinte fără să-mi pese
Doar ca să le pot face într-un final ca să rimeze.
Strofa I :
Dar nu mă subestima, c-asta ar fi prima ta greşeală!
Ia-ţi pastila fraiere, că vin să te bag în boală.
Mă critici, mă răneşti, mai ai tupeu să-mi priveşti ochii?
Mă iei apoi cu vorbe dulci? Te iau cu „futu-ţi morţii mă-tii!”.
Nu mersi, n-am nevoie de aplauzele voastre
Sau de fani libidinoşi care-mi dau speranţe false;
De căcănari jegoşi care-şi permit să mă compare
Cu rapperi mult mai mari, e o ipocrizie mare.
Nu sunt în căutare nici acum de verzişori
Că deja în industrie sunt prea mulţi doritori.
N-am nevoie nici de laude că-mi merge bine aşa,
Stai liniştit că sunt destui care mă pot admira.
Aşa că du-te-n p***a mea şi tu şi rasa ta
Că n-am nevoie da, da, de părerea ta,
Că mă piş şi pe ea şi pe tine, uite aşa,
Într-o clipă-n care nici nu-ţi vei imagina.
Bridge II :
Ştiu că dacă n-am să cânt asemănător cu Spike
O să zici faze de genul „Ăsta-i prost, îi dau dislike!”.
Ştiu că dacă o s-aduc nume la mine-n piese
O să zici c-arunc cu dissuri, dar vai ce trist, nu-mi iese..
Ştiu că imediat ce melodia s-a-ncheiat
N-o să pricepi nimic şi-o să zici că-s de căcat.
Oamenii spun că rappu-i agresiv ca gen
Şi că-i degeaba dacă nu bagi o „pulă” pe refren.
Strofa II :
Să ştii că-i vorba de hip hop, da! Nimic mai mult,
Iar dacă te-apuci în curând de cântat n-o să te ascult
Că-i deja plin de emcee pe care-i ceartă mămica
Şi-s sătul s-ascult mesajul cum că i-a lăsat gagica.
Poate că ar trebui să cânt şi eu aşa băieţi,
Despre p***e şi divorţuri.. m**! N-ai să vezi.
Dacă tot vrei să mă critici şi să fii adevărat
Fă-o pentru cine sunt, nu pentru ce fac!.
C-a trebuit să trag foarte, foarte mult de mine
Ca să pot crea idei la multe piese-n rime.
Dar degeaba încerc să-mi susţin ideile din rol
În faţa celor ce nu pot să le exprime pe-ale lor.
C-aveam şi prieteni buni ce acum le-aş cam da foc,
Zic S – E – K – K – A, nume de cod.
Parcă văd totul alb-negru de când am realizat
Că nu totu-i aşa roz cum ne-am fi imaginat.
Sensul versurilor
Piesa este un răspuns vehement la critici și la așteptările industriei muzicale. Artistul își afirmă individualitatea și refuză să se conformeze standardelor, preferând să rămână autentic.