Master – Ce-Am Fumat

Strofa I:
Ca orice puști de liceu băgam iarbă la greu
Și mă salutam cu toți la modu’: „bă, ai și tu un leu?”.
Vedeam viața în culori și cai verzi pe pereți,
Da’ cred c-atunci băgasem altceva, deci te rog să mă ierți.
Îmi amintesc de băieți cu arfe și figuri ostile,
Până ce mami îi chema acasă la modu’: „hai copile!”.
„Banii n-aduc fericirea”, spunea odată un sărac,
D-ar fi mai bine să fiu trist într-un B. M. W. automat.
Îmi plăcea de una mult și m-a surprins desigur cum
Mi-a spus că și ea mă iubește, ca pe un prieten bun.
P***a mea s-a dus la unu’ ce ținea să bage sală,
El le trăgea la piept, eu în piept, pasează iară’.
La 7 ani mi se furase o jucărie din mână
Și mă gândeam cum să-i scot ochiu’ lu’ Vlăduț fără să mă spună.
Visam că sar din avion și că n-aveam parașută
Până ce mi-a sărit în spate o blondă bună, da’ ruptă.

Refren:
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am băgat mereu.
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am fumat mereu.

Strofa II:
Parcă mi-e dor și-acum de vocea lu’ tata când îmi spunea:
„Treci acasă-n morții mă-tii de copil și nu mai bea!”
Ești în dubii cu viața? Cauți bărbatul perfect?
Nu-s amuzant, nu am nici bani, da’ te pot fute corect.
Vrei să mă-njuri pe net? Atunci așteaptă-ți rândul!
Tu și toți cei care încă practică flotări cu gâtu’.
Mişcă-te fă balerino-n pași de dans ca să te văd,
Cre’ c-am făcut atac de cord.
Te dai gangster pe stradă fumând țigări la bucată,
Dar nu uita totodată că toți proștii îți dau japcă.
Eu m-am întors din iad și d-aia-s underground,
Tu te-ai întors retard după ce te-ai făcut praf în parc.
Femeia-i foarte egoistă și se dă cu dura-dura,
D-aia când îi dai un deget îți înghite toată p***.
Tu crezi că astea-s dume? Nu! Eu le zic cu ură,
D-aia vreau să-ți dau la m**e când tu crezi c-o zic în glumă.

Refren:
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am băgat mereu.
Nu știu de ce nu vezi ce văd și eu,
Dar tind să cred că-i de la ce-am fumat mereu.

Sensul versurilor

Piesa este o retrospectivă amuzantă și ușor cinică asupra anilor de liceu, consumului de substanțe și a experiențelor tipice vârstei. Naratorul își amintește cu un amestec de nostalgie și ironie de acea perioadă.

Lasă un comentariu