STROFA I:
M-am săturat de-această lume, d-aia vreau să-mi creez
O altă realitate în care să trăiesc.
E ușor să faci un rău, dar greu să faci un bine
Și e nașpa să fii bun și să n-ai cu cine.
Nu ofer bunătate că-i un lucru fără rost,
C-atunci când ești prea bun ești luat de prost.
Știu că doare când îți vine o idee bună
Iar lumea îți spune să taci din gură.
Am pierdut persoane pe care le iubeam
Și-am călcat în picioare absolut tot ce-mi doream.
Țin să spun că iubirea vine cu regrete,
Iar din păcate orgoliul desparte suflete!
Doamne, dă-mi puterea și arată-mi calea
Să evit răutatea și nepăsarea.
Și știu că indiferența e singura care
M-ai poate să-mi ofere o cale de scăpare.
REFREN:
Am fost rănit, înjurat, mințit și uitat..
Și-am căzut de-atâtea ori, dar tot m-am ridicat!
Am trecut prin multe, deși încă mă doare,
Zici că n-o să-nțeleg? Pune-mă la încercare!
Crede-mă că nu-s pesimist sau optimist,
Iau viața așa cum e, d-aia sunt un realist!
D-aia sunt un realist.. d-aia sunt un realist..
STROFA II:
Fenomenal, dintr-un mediu astral,
Lovesc în stil liric: paradoxal!
Să nu plângeți când trupul meu va fi-n sicriu
Fiindcă doar cu sufletul voi rămâne veșnic viu.
Și asta pun pariu c-o știu de când mă știu,
Moartea-i singura scăpare din decoru-ăsta pustiu.
Suntem toți niște flori numite „pământeni”
Ce la final devenim niște simple buruieni..
Toți oamenii pleacă și chiar că e nasol
Că uneori chiar mi-e dor să îmi fie dor..
Simte acum tot ce n-ai simțit
C-ai rănit mai mereu pe cei ce te-au iubit.
Ne jucăm de-a iubirea pentru a nu știu câta oară
Și ne prefacem că totu-i bine chiar dacă știm c-o să ne doară.
Am simțit pe pielea mea că oamenii rănesc,
Poate d-aia fac la fel acum cu cei ce mă iubesc.
REFREN:
Am fost rănit, înjurat, mințit și uitat..
Și-am căzut de-atâtea ori, dar tot m-am ridicat!
Am trecut prin multe, deși încă mă doare,
Zici că n-o să-nțeleg? Pune-mă la încercare!
Crede-mă că nu-s pesimist sau optimist,
Iau viața așa cum e, d-aia sunt un realist!
D-aia sunt un realist.. d-aia sunt un realist..
Sensul versurilor
Piesa exprimă dezamăgirea față de lume și dorința de a crea o realitate proprie. Vorbește despre suferință, pierderi, dar și despre capacitatea de a se ridica și de a accepta viața așa cum este.