Versuri corectate și adnotate
Umbre-aruncă ochii lumiipeste tine, peste mine,peste fiecare ceas al tăuși pe drumurile toate.Să te apere un zeu,numai el dacă mai poate.El și eu, el și eu.Vino să te-ascund, iubito,în amurgul meu.Din ciclul „Ce aude unicornul”
(În metru safic).Dreapta, ziua Cumpenei ne surprindeprintre roze: în cimitirul undecâteodată dragostea însoreștealbele pietre. Calm se-ndrumă spre cumpănire totul.Zi și noapte trag înjugate vremii,amândouă cu-nțelepciune-ncearcăpași deopotrivă. Se măsoară, se cântărește rodulde argilă, visul și umbra verii,și povara ce-i amintirea pentruorice făptură.Dacă din povești adevăr rămânecă trăim prin imponderabil cei vii,poate să mai umble cuvânt că … Citește mai mult
Alean și amintiri ce torcmă-nduplecă să mă întorcspre locul unde umbre, sori,miros târziu prepară-n flori.E fiu al toamnei sufletul.Aci cândva mi l-am lăsat.Aci el a rămas privindîn tine cum te-ai depărtat.Stă țintuit. Mai este viu?Te-a așteptat, te-a așteptat.Obișnuinței s-a-nclinatsă-nvețe jalea, nemișcat.Aci cândva mi-ai arătatîn moartea lui de chihlimbarun fluture încremenit,un zbor răpus într-un cristal.
O, tineri, cari umblați printre frumseți,ce fel de tineri sunteți, tineri cântăreți?V-a părăsit de tot, dumnezeirea?Uitarăți cântecul, ce-l cere firea?Sau nu-l găsiți? V-a amuțit în gurăCuvântul ce alege lamura din zgură?Neîncercând în cale nici o vrajă,voi țineți porților o trist strajă.S-a întâmplat să port cândva făcliadin vale-n deal, din noapte-n zi,pe drumuri ce mereu vor … Citește mai mult
Ce aude unicornul.Prin lumea poveștilorzumzetul veștilor.Prin murmurul mărilorplânsetul țărilor.Prin lumea aievelelorcântecul Evelor.Prin vuietul timpuluiglasul nimicului.Prin zvonul eonuluibocetul omului.
Încheiere.Frate, o boală învinsă ți se pare orice carte.Dar cel ce ți-a vorbit e în pământ.E în apă. E în vânt.Sau mai departe.Cu foaia aceasta închid porțile și trag cheile.Sunt undeva jos sau undeva sus.Tu stinge-ți lumânarea și-ntreabă-te:taina trăită unde s-a dus?.Ți-a mai rămas în urechi vreun cuvânt?De la basmul sângelui spusîntoarce-ți sufletul către pereteși … Citește mai mult
Lumea toatăe un singur alb.Coboară din înaltmoartea petelor.Fulgi de zăpadăzboară-n sus și-n jos.S-ar juca frumoscu genele fețelor.
Livada s-a încins în somn. Din genele-i de stufuristrâng lacrimi de văpaie: licurici.Pe coastă-n vreji de nouricrește luna.Mâini tomnatice întinde noaptea mea spre tineși din spuma de lumină-a licuricilor verzuiți-adun în inimă surâsul.Gura ta e strugure-nghețat.Numai marginea subțire-a luniiar mai fi așa de rece– de-aș putea să i-o sărut –– ca buza ta.Îmi ești aproape.Prin … Citește mai mult
Te irosești în încordări de arclângă roțile mari de oțel.Strivești între degete sânii materiei.Îți sunt de păcură mâinile și afumate în zorile.Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,pentru tine mașinile cântămai frumos decât privighetorile.Lucrătorule, cu șorțul de piele albastră,tu știi că frumoase suntumai lucrurile ieșite din puteri omenești.Tu știi că nici o stean-a fost făcută de … Citește mai mult
Trei fețe.Copilul râde:„Înțelepciunea și iubirea mea e jocul!”Tânărul cântă:„Jocul și-nțelepciunea mea-i iubirea!”Bătrânul tace:„Iubirea și jocul meu e-nțelepciunea!”