Versuri corectate și adnotate
Progresul e-o zidire măreață – fiecareo piatră pune; unul o vorbă, altul sfaturi,o faptă celălalt – și zi de zi se-nălțamai falnică. Furtuna stârnită din senin,de s-ar abate, bunii zidari s-ar năpustisă-și ocrotească opera pierdută.Pierdută – căci viața fiecărui de chin și trudă-i plinăși pentru cei ce vin se irosește,să aibă viitorul fericire,viață lungă, bogății, … Citește mai mult
În măruntaiele pământului sălășluiește un străvechi Gigant.Are trei sute de mâiniși tot atâtea picioare. Pe gâtul lui uriașse-nalță trei sute de capete;pe fiecare cap lucesc câte douăzeci de ochi, neînchipuit de ageri,cu care ziua uriașul străpungebezna cea deasă din adâncul pământului.Se mișcă alene, indiferent.Nenumărate sunt comorile lui: mine maride-argint, de diamante, de aur.Cu cei șase … Citește mai mult
Un lucru îl deosebea de alțiiși-anume: cu toată desfrânareași cu tot meșteșugul său unic în iubire,cu tot dezmățul, trăit din plinla vârsta sa, erau unele clipe– arareori, desigur –când îți crea impresia cătrupu-i e aproape neatins.Cu frumusețea lui, la anii-i douăzeci și nouă,deși gustase pe deplin plăcerea,îți amintea, paradoxal,de un efeb care – cu stângăcie … Citește mai mult
Ah, ce contează că mi s-a rupt o roatăla car și c-am pierdut acea cursă stupidă!Oricum cu vinuri scumpe și parfumate rozeîmi voi petrece noaptea. A mea e Antiohia!Între tinerii cetății, eu sunt cel mai slăvit.Eu sunt favoritul lui Balas, mă adoră.Și mâine, o să vezi, întrecerea vor spune că nu a fost corectă.(Iar dac-aș … Citește mai mult
Stătea de vorbă Apollonios despre instrucția potrivităși-apoi despre cultură, cu un tânărcare își construia, la Rhodos,o somptuoasă locuință. „Eu unul, conchise Tyaneul,prefer, când intru într-un templu,să constat că-i modest lăcașul,dar are într-însul o statuie din fildeș și aur,decât să fie mare și să adăposteascăo copie vulgară de argilă”.Detest tot ce-i „vulgar” și „de argilă”și care-i … Citește mai mult
Ca unul ce mă tem îndeobște de cleveteală,multe cuvinte am lăsat nerostite.În inima-mi zac scriseo sumedenie de poeme; și aceste cânteceîngropate le-ndrăgesc deopotrivă.O, cea dintâi, pură, unica pornirea adolescenței către plăcere!O, dulce beție a simțurilor!Formele voastre divine mă tem să nu fie-nținatede vulgaritatea abjectă.
Să le păstrezi, încearcă-te, poete,chiar dacă prea puține vei putea reține.Nălucile iubirii talepe jumătate-ascunse-n vers le pune.Să le păstrezi, încearcă-te, poete,când îți apar în minte aievea câteodată,în ceas nocturn sau în lumina-amiezii.
Emis, bărbat de douăzeci și opt de ani, venise-n portul sirianla bordul unui vas din Tinos,cu gând să-nvețe meșteșugul de parfumar.În timpul traversării, însă, căzu bolnav. Și-abiaajuns la țărm, se sfârși. Înmormântarea lui, foarte modestă,aici a avut loc. Nu mult-nainte de-a se stinge,îngăimase ceva despre „acasă… părinți împovărați de ani”.Dar nimeni nu știa cine erau,nici … Citește mai mult
Teme-te de măriri, o, suflete al meu!Cât despre-ambiţii, de nu le poţi învinge,cu șovăire și prudență catăsă ți le împaci. Cu cât ești mai în frunte,cu-atât mai temător și atent să fii.Iar când, în fine, suit pe culmi, Cezar vei deveni,când vei obține aura unui om vestit,atuncea, mai cu seamă, ai grijă, când pe stradăumbli, … Citește mai mult
Chiar dacă nu-i chip viața să ți-o croiești cum vrei,măcar încearcă totuși,fă tot ce poți; n-o terfeliîn searbede relații cu orice fel de lume,în gesturi agitate și-n vorbe irosite.N-o terfeli, târând-o peste totpe unde bântui, n-o supunela stupizenia diurnăa unor vizite și legături,ca mai apoi să nu-ți devină povară și străină.