Versuri corectate și adnotate
Zăpadă dură care scânteie și trosnește.Singurătate, singurătate, noapte risipită de albul cărărilor.O sete aspră mă umple:spațiul, iarna.Nu vei izbucni în curând la picioarele mele,apă adâncă și rece ca și pământul,lume ce uneori prinzi o pojghiță de brumă,și voi, întunericuri desece steaua-mi răpiți?Atunci, amețeală dură, amețeală pură, vei înecafără milă minciunile putrede.Unde ești, amar oceande gheață … Citește mai mult
Dimineață bălaie, lipește-ți pletele tale moide-obrajii mei, și respiră neatinsă, -n tăcere.Departe, tot mai departe, își deschide pământul uriașa sa cupă,renăscută din noapte.Cu limpezi aripi coboarămiracolul, ca o enormă gânganie,ușor atingând peceţile ce se deșteaptăfără vreo presimțire.
Ziua măreață nu-i cea îndestulată.Ziua cea mai bună e o zi însetată.Găsim scop și sens călătorind cu grupa –însă drumul este cel care merită truda.O noapte de odihnă e cea mai bună masă,când se aprinde focul și rupem pâinea-n grabă.În locuri unde doar o dată am dormit,visu-i plin de cântece și somnul – ocrotit.Liberează-te! Lumina … Citește mai mult
Sunt înfășurată în fluturi și aripice fâlfâie peste poieni și gustă din miereși bat întorcându-se apoi, ca să moară cu-o zbatere tristă,dar degeaba aștepți să scutur pulberi de flori.O, pentru soare, pentru încinsul, nemăsuratulsoare, pentru cel mai bătrân decât vremea..Sub piele însă, și sânge, în măduva mea,greoi se mișcă vulturi de mare captivi,cu aripi mari … Citește mai mult
Profundul violoncel al nopțiiazvârle întunecata sa jubilare departe, peste zare.Imaginea de ceață a lucrurilor își dizolvă formeleîn fluviul de lumină cosmică.Dune luminoase, prelungi,le clătește val după val în vecia albastră.Tu! Tu! Tu!Iluminată, ușoară materie, al ritmului înflorat întuneric,plutitor, amețitor vis al viselor, orbitor de alb!Un pescăruș sunt eu, și cu aripi întinse, calme,beau fericirea sărată … Citește mai mult
Necruțătorule, cu ochii care n-au văzut niciodatăîntunericul!Izbăvitorcare spargi cu ciocane de aur gheața,adu-mi mântuire;Linii subțiri sunt tulpinile florilorabsorbite de cer;mai aproape de tine vor să se legene cupele.Pomii își reped puterea în sus, ca niște coloane,spre gloria ta.Abia în tărieîți răsfiră brațele de frunze, însetate de lumină, dăruindu-se ție.Pe om l-ai schimbatdintr-o piatră cu oarbe … Citește mai mult
Doare, da, când se deschid bobocii.Altfel, primăvara cum s-ar teme?Altfel, dorul s-ar înfiora,când răsare şi pe ger, devreme?Iarna ocrotit a fost bobocul.Ce putere vrea să-l spargă, oare?Doare, da, când floarea se deschide,şi-apărându-se, de-asemeni doare.Doare, da, când de pe crengi cad picuri,tremurând ca lacrime, cu teamă,şi de ram se-agaţă şi se umflă,şi-altă forţă spre pământ îl … Citește mai mult
Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,ea s-a copt peste noapte;coaja e pielița fraged-albastrăce se boltește în jur,și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorulșuvoi de lumină.Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,și uns pentru faptă.Ușor ca un hohot de râs,tai cu … Citește mai mult
Glasul și pasul îți cad ușor și blând ca roua pe ziua de muncă.Unde sunt azi, e-n aer primăvară; la căldura ta vie mă-ncălzesc eu însămi.Tu-mi înflorești în gânduri, în sânge, și-aș vrea să știudacă nu cumva mâinile mele fericite se deschid în grei trandafiri.Acum ne-nconjoară spațiul zilnic ca o negură lină și moale.Ți-e teamă … Citește mai mult