Coaptă ca un fruct țin lumea în brațele mele,
ea s-a copt peste noapte;
coaja e pielița fraged-albastră
ce se boltește în jur,
și sucul e dulcele, înmiresmatul, încinsul și scânteietorul
șuvoi de lumină.
Adânc mă cufund, ca un înotător, într-un cosmos cu licăr de argint,
botezat pentru maturitate, renăscut pentru noi împliniri,
și uns pentru faptă.
Ușor ca un hohot de râs,
tai cu brațele o mare de miere-aurie,
căreia dor îi e de mâinile mele flămânde.
Sensul versurilor
Piesa descrie o stare de transformare profundă și maturizare, comparată cu coacerea unui fruct. Vorbitorul se cufundă într-o experiență cosmică, renăscut și pregătit pentru noi realizări, simțind o conexiune intensă cu lumea.