Jurca Marinela Florina – Versuri.pro

Fiindcă Nu Știm Să Descifrăm Iubirea

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:28 +0000

Din nenimica, crea-vom noi un tot
Din început, vom țese noi sfârșitul.
Și vom păși pe-al vieții drum prea strâmb
Căutând mereu… iubitul.

Fiindcă nu știm să descifrăm iubirea,
Suntem orbiți de-al vieții vânt turbat.
Și asculta-vom spre sfârșitul vieții
Cu jale… clopote cum bat.

Dar Promite-Mi

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Am să-ți dau viața mea toată,
Chiar și stelele din cer,
Am să te iubesc o viață,
Mâine, mult mai mult ca ieri.
Dar promite-mi, că mereu
Fericire îmi vei da.
Și că tu nici când, iubite,
Nu vei fi durerea mea.

Voi ridica pentru tine
Pân’ la cer un piedestal
Și-ți voi dărui iubire
Zi de zi, mereu și iar..
Și de văd că nu zâmbești
Și mai mult te voi iubi.
Am să-ți fiu, iubite-n viață,
Pansamentul inimii.

Dar promite-mi că mereu
Lângă mine tu vei fi.
Și la fel cum te iubesc
Tot la fel mă vei iubi.

Lumină În Amurg

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Să-mi vii lumină în amurg, când noaptea se coboară,
Nu vreau tristețea vieții iar, în suflet să mă doară.
Cu pas grăbit în calea mea, tu vino, mi te arată..
Îți dau la schimb, lacrima mea, și-o dragoste curată.
Că nu-i vreo noapte să nu plâng, să-mi cânt nefericirea,
Pe-un drum străin și prea spinos, căutat-am fericirea.
Da-n drumul meu, nu s-a ivit, oricât de mult am vrut,
Nu m-am născut să fiu iubită, azi știu.. dar n-am știut.
Cu mine stai în noaptea mea, când luna-n cer sclipește,
Și când tăcerea vine iar, în suflet și-mi cioplește.
Cu mine stai, o noapte doar, și lacrima mi-o șterge..
În beznă iar, din ochi albaștrii, fierbinte când îmi curge.
În flăcări vii când ard din nou, tu cheamă-n grabă vântul,
Să-mi stingă focul ce mereu, mi-a ars până și gândul.
Să nu mă lași să pătimesc, cu mine stai în noapte..
Să pot durerile să-mi strig, scriind o nouă carte.
Am să îți spun, cum din cenușă, destinul mi-am croit,
Și cum uitării eu am dat, ce-n viață am iubit.
Povești neștiute, care dor, povești de viață tristă..
Îți povestesc și poate scap, trei lacrimi în batistă.
În bezna mea, doar tu îmi ești, un licăr de lumină,
Și mă susții să nu cad iar, în hău ca o cortină.
Ochii nu-ți văd, dar știu că ești, când inima-mi te cere,
Și bine știi că fără tine, eu aș fi doar durere.

Oprește-te o Clipă

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Oprește-te o clipă,
privește viața ta.
Ți-o place așa cum e,
sau vrei să schimbi ceva?
Să nu privești cum timpul
îți fură ani-n șir.
Să nu uităm că-n viață
suntem doar musafiri.
Suntem oare iubiți?
Dar noi… știm a iubi?
Avem oare motivul, acela…
de-a trăi?
Când întâlnim iubirea,
noi știm s-o prețuim?
O neglijăm mereu…
o pierdem… și murim.
Avem un rost în viață,
destin de împlinit.
Dar suferința-n viață
se leagă de iubit.
Iubim, dar cât iubim
în viața trecătoare?
Și când n-avem iubire,
sufletul de ce doare?
Sunt întrebări, răspunsul…
cine-l dă?
Pasivi, noi doar privim
cum trec zilele.
Așa privesc și eu…
cum trece viața mea.
Să țin timpul în loc
nu pot, ori cât aș vrea.

Stăteam Lângă Poteca, În Serile Târzii - Partea 4

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

A rămas doar amintire, din iubirea ce-am trăit
Şi mă doare atât de tare, şi nu vreau ca să mă mint
Aş întoarce roata vieţii, să fim doi, iubitul meu
Să mă ţii din nou în braţe, să fiu iar la pieptul tău.
N-am crezut c-atâta doare, timp, distanţa dintre noi
Dar azi suntem ca-n furtună, rupţi de vânt, loviţi de ploi.
Viaţa mea, e în trecut.. fără tine nu e viaţă
Azi mi-e sufletul pustiu, fără licăr de speranţă.
Tu mă chemi în lumea ta, să trăim povestea noastră
Într-un colţ îndepărtat, dar viaţa nu mă lasă.
Eu te chem în lumea mea, dar plângând spui că nu poţi
Viaţa noastră şi destinul, seamănă cu-n joc de cărţi.
Aşa ne trăim iubirea, printre lacrimi şi suspin
Te sărut prin amintire, şi la ceruri mă închin
Eşti legat pe veci să stai, ai pleca, dar nu se poate
Şi iubirea ce mi-o porţi, condamnată-i azi la moarte.
Şi eu sunt la fel ca tine, nu pot să-mi trăiesc iubirea
Şi mă macină în suflet, amarul, nefericirea
Nu pot renunţa la tot, ca să vin, să te urmez
Îmi petrec timpul cu tine, noaptea-n somn, când te visez.
Eu sunt cer, tu eşti pământ, eu sunt ploaia, tu eşti vânt
Niciodată împreună, cerul vieţii, mereu tună.
Mi te mângâi prin cuvânt, cad ca ploaia pe pământ
Inima plânge nebună, azi.. nu suntem împreună.
Dar iubirea dintre noi, e mai vie ca oricând
Chiar de e mereu trecută, prin furtună şi prin vânt.
Când te chem mereu să vii, zile-n şir şi stau plângând
Tu îmi spui că de tristeţe, vrei să intri în pământ.
.. VA URMA PARTEA 5.
Autori: Jurca Marinela Florina & Vitelaru Loredana Nicoleta.
15:09:2013

De Va Veni la Tine Vântul

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

De va veni la tine vântul
Și fața de-ți va mângâia
Să știi că e trimis de mine
Din ochii să-ți ștergă lacrima.
În adieri, o mângâiere
Pe frunte vei simți din zbor
Am rugat vântul, să ți-o deie
Mi-e dor de tine, de-am să mor.
Pe buze vei simți fiorul
În adieri, de vânt nebun
Eu stau gândindu-mă la tine
Geană pe geană, n-am să pun.
De va veni la tine vântul
Încet te va îmbrățișa
I-am dat lui ca să îți aducă
Din depărtări… dragostea mea.

De Îți Vei Aminti, Cândva Numele Meu

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Cad picurii de ploaie, din cerul mult prea gri,
Afară deja e noapte, mă-ntreb dacă mai vii.
Te-am așteptat uitând, că ploaia-i mult prea rece,
Mi-aș fi dorit în piept, inima să-mi sece.
Știu.. nu vei veni! Și nu că-i înourat,
Sau fiindcă ploaia rece, din cer iar a picat.
Dar m-ai uitat iubito, azi nu mă mai iubești,
Și viața ta cu mine, nu vrei să ți-o trăiești.
Te-am așteptat în ploaie, eram bătut de vânt,
Și lacrima amară, se prelingea-n pământ.
Va trece ea furtuna, cu vântul ei nebun,
Pierdut în șir de gânduri, vreau să mă readun.
De îți vei aminti, cândva numele meu,
Și dacă am să fiu, cumva în drumul tău,
Oprește-te o clipă, în ochi să te privesc,
Să te cuprind în brațe, să-ți spun cât te iubesc.

Din Valuri Înspumate, Din Marea-nvolburată

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Iubitul meu, ţi-a dat cerul suflare
Iar eu m-am înălţat, din valul cel de mare.
Să pot să te iubesc, sub clar de lună plină
Iubirea mea pe veci, inima ţi-o alină.
Din valuri înspumate, din marea-nvolburată,
Cu dragostea mea pură, c-o dragoste curată.
Îţi voi ieşi în cale, renunţ la lumea mea:
-Un semn cu mâna-mi fă, şi am să fiu a ta!.
Fugi-vom noi în lume, să ne-apărăm iubirea
Nu luăm cu noi nimic, decât doar fericirea.
Las marea-n urma mea, din dragoste de tine.
Mă voi ruga la cer, doar să ne fie bine.
Că tu în lumea mea, ştiu că nu poţi trăi
Oare eu în a ta? Mă-ntreb.. voi reuşi?
Eu m-am născut din mare, din val lovit de dig
Aşa că-n drumul vieţii, tot cad şi mă ridic.

Nu Vreau Să Plâng

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Mi-a înghețat și lacrima în pleoape,
Și parcă noaptea îmi plânge în priviri.
Încerc s-adorm, pe-o margine de gând
Nu vreau să plâng, nu vreau să plâng.

În ace se răsfrâng și visele căzute
La fel cum cioburi se împrăștie prin vânt.
N-am vrut să se resfire, vroiam ca să le strâng
N-am vrut să plâng, n-am vrut să plâng.

Mi-a amuțit strigarea, ce în tăceri se zbate
Ca valul înspumat, de digul nemișcat.
Mă doare al meu suflet, dar mi te am în gând
Nu vreau să plâng, nu vreau să plâng.

Tot îmi răsuna-n larg, frânturi din cântec spart
Eu fredonez cu marea, aceeași melodie.
Aș vrea să uit, dar totuși.. mi te cânt
N-am vrut să plâng, n-am vrut să plâng.

Mă mângâie un val, mă spală de tristețe
De țipătul tăcerii, ce vine din adânc.
Sunt singură și amintiri mă frâng
Nu vreau să plâng, nu vreau să plâng.

Dar valul fură tot, frânturi ce-au mai rămas
Privesc încă odată, făcând un nou popas.
Și dau și amintirea și lacrima în vânt
N-am vrut să plâng, n-am vrut să plâng.

S-or scufunda în mare, epavă vor ajunge
Tristețile tăcute, ce mult m-au îmbrăcat.
Prizonieri, corali, or sta-n epavă-n rând
Nu vreau să plâng, nu vreau să plâng.

Stăteam Lângă Potecă, În Serile Târzii (Partea 17)

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Vântu-mi aduce, mirosul de brad
De câte ori răspunzi, cuvintele-ți tac.
Gurile haine, ce te înconjoară
Te opresc iubite, nume.. să-mi strigi iară.
Dar te-aud iubite, când prin gând, mă chemi
Lacrima-ți vorbește, pusă de destin.
Căci au fost înscrise, mult prea multe șoapte
Ce noi doi iubite, ni le-am spus în noapte.
Încă-ți aud vocea, când citesc eu cerul
Cuvintele rostite, în prag de inserare.
Cum să nu plâng eu oare? Cum să nu te strig?
Când sufletul ne arde.. și-n jur, e beznă.. frig!.
Atât aș vrea și eu, și tu știu că-ți dorești
Să ne-ncălzim cu noi, spunându-ne povești.
Să nu simțim noi frigul, ca-n serile de vară..
Când tu mă-mbrățișai.. distanța, să nu doară.
Tu știu c-ai presărat, pe fiecare drum
O lacrimă căzută.. și firmituri de scrum.
O ars iubirea noastră, cu flăcări pan’ la cer?
Iar eu nu știu iubite, și la iubire-ți sper?.
Eu nu cerșesc nimic.. dar dacă vrei.. o fac
Să am iubirea ta, e tot ce-mi mai doresc.
Să nu-mi mai ardă ochii.. privind în depărtare
Să-mi fii aici, cu mine.. și nu departe-n zare.
Atât de multe-ți spun, lacrimi vărsate
Când rătăcești pe drum, cuvintele-s sfărmate.
Încerci să le-ntregești, doar unul cu-nțeles :
-Tu știi c-ai spus de mine, dar nu-i găsești vreun sens!.
Tu încă îmi auzi, vocea, mai mereu..
Dar te ferești iubite, m-alungi din jurul tău.
De ce te temi tu oare, și pasul mi-l blestemi?
Când printre mii.. suspine.. la tine tu mă chemi!.
De vrei mister rămână, iubirea ce ți-o port
Nu vreau să-ți fiu blestem, inima să-ți scot.
Am să duc durerea, cu mine în mormânt
N-ai să știi vreodată.. cât de mult te plâng.
Atât eu îmi doresc, să plâng în locul tău..
De te doare lipsa-mi.. că nu-ți sunt aproape.
Însă dragul meu, nu mă alunga..
Când nălucă-ți vin.. și mă vezi în noapte.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 18.
Autorii : Jurca Marinela Florina & Vițelaru Loredana Nicoleta
28:09:2013