Jurca Marinela Florina – Stăteam Lângă Poteca, În Serile Târzii – Partea 4

A rămas doar amintire, din iubirea ce-am trăit
Şi mă doare atât de tare, şi nu vreau ca să mă mint
Aş întoarce roata vieţii, să fim doi, iubitul meu
Să mă ţii din nou în braţe, să fiu iar la pieptul tău.
N-am crezut c-atâta doare, timp, distanţa dintre noi
Dar azi suntem ca-n furtună, rupţi de vânt, loviţi de ploi.
Viaţa mea, e în trecut.. fără tine nu e viaţă
Azi mi-e sufletul pustiu, fără licăr de speranţă.
Tu mă chemi în lumea ta, să trăim povestea noastră
Într-un colţ îndepărtat, dar viaţa nu mă lasă.
Eu te chem în lumea mea, dar plângând spui că nu poţi
Viaţa noastră şi destinul, seamănă cu-n joc de cărţi.
Aşa ne trăim iubirea, printre lacrimi şi suspin
Te sărut prin amintire, şi la ceruri mă închin
Eşti legat pe veci să stai, ai pleca, dar nu se poate
Şi iubirea ce mi-o porţi, condamnată-i azi la moarte.
Şi eu sunt la fel ca tine, nu pot să-mi trăiesc iubirea
Şi mă macină în suflet, amarul, nefericirea
Nu pot renunţa la tot, ca să vin, să te urmez
Îmi petrec timpul cu tine, noaptea-n somn, când te visez.
Eu sunt cer, tu eşti pământ, eu sunt ploaia, tu eşti vânt
Niciodată împreună, cerul vieţii, mereu tună.
Mi te mângâi prin cuvânt, cad ca ploaia pe pământ
Inima plânge nebună, azi.. nu suntem împreună.
Dar iubirea dintre noi, e mai vie ca oricând
Chiar de e mereu trecută, prin furtună şi prin vânt.
Când te chem mereu să vii, zile-n şir şi stau plângând
Tu îmi spui că de tristeţe, vrei să intri în pământ.
.. VA URMA PARTEA 5.
Autori: Jurca Marinela Florina & Vitelaru Loredana Nicoleta.
15:09:2013

Sensul versurilor

Piesa exprimă durerea unei iubiri imposibile, marcată de distanță și neputință. Protagoniștii sunt legați unul de celălalt, dar incapabili să fie împreună, trăind o iubire condamnată la suferință și amintiri.

Lasă un comentariu