Cad picurii de ploaie, din cerul mult prea gri,
Afară deja e noapte, mă-ntreb dacă mai vii.
Te-am așteptat uitând, că ploaia-i mult prea rece,
Mi-aș fi dorit în piept, inima să-mi sece.
Știu.. nu vei veni! Și nu că-i înourat,
Sau fiindcă ploaia rece, din cer iar a picat.
Dar m-ai uitat iubito, azi nu mă mai iubești,
Și viața ta cu mine, nu vrei să ți-o trăiești.
Te-am așteptat în ploaie, eram bătut de vânt,
Și lacrima amară, se prelingea-n pământ.
Va trece ea furtuna, cu vântul ei nebun,
Pierdut în șir de gânduri, vreau să mă readun.
De îți vei aminti, cândva numele meu,
Și dacă am să fiu, cumva în drumul tău,
Oprește-te o clipă, în ochi să te privesc,
Să te cuprind în brațe, să-ți spun cât te iubesc.
Sensul versurilor
Piesa exprimă regretul și dorința după o iubire pierdută. Naratorul își amintește de momentele petrecute cu persoana iubită și speră ca aceasta să-și amintească de el.