Jurca Marinela Florina – Stăteam Lângă Potecă, În Serile Târzii (Partea 17)

Vântu-mi aduce, mirosul de brad
De câte ori răspunzi, cuvintele-ți tac.
Gurile haine, ce te înconjoară
Te opresc iubite, nume.. să-mi strigi iară.
Dar te-aud iubite, când prin gând, mă chemi
Lacrima-ți vorbește, pusă de destin.
Căci au fost înscrise, mult prea multe șoapte
Ce noi doi iubite, ni le-am spus în noapte.
Încă-ți aud vocea, când citesc eu cerul
Cuvintele rostite, în prag de inserare.
Cum să nu plâng eu oare? Cum să nu te strig?
Când sufletul ne arde.. și-n jur, e beznă.. frig!.
Atât aș vrea și eu, și tu știu că-ți dorești
Să ne-ncălzim cu noi, spunându-ne povești.
Să nu simțim noi frigul, ca-n serile de vară..
Când tu mă-mbrățișai.. distanța, să nu doară.
Tu știu c-ai presărat, pe fiecare drum
O lacrimă căzută.. și firmituri de scrum.
O ars iubirea noastră, cu flăcări pan’ la cer?
Iar eu nu știu iubite, și la iubire-ți sper?.
Eu nu cerșesc nimic.. dar dacă vrei.. o fac
Să am iubirea ta, e tot ce-mi mai doresc.
Să nu-mi mai ardă ochii.. privind în depărtare
Să-mi fii aici, cu mine.. și nu departe-n zare.
Atât de multe-ți spun, lacrimi vărsate
Când rătăcești pe drum, cuvintele-s sfărmate.
Încerci să le-ntregești, doar unul cu-nțeles :
-Tu știi c-ai spus de mine, dar nu-i găsești vreun sens!.
Tu încă îmi auzi, vocea, mai mereu..
Dar te ferești iubite, m-alungi din jurul tău.
De ce te temi tu oare, și pasul mi-l blestemi?
Când printre mii.. suspine.. la tine tu mă chemi!.
De vrei mister rămână, iubirea ce ți-o port
Nu vreau să-ți fiu blestem, inima să-ți scot.
Am să duc durerea, cu mine în mormânt
N-ai să știi vreodată.. cât de mult te plâng.
Atât eu îmi doresc, să plâng în locul tău..
De te doare lipsa-mi.. că nu-ți sunt aproape.
Însă dragul meu, nu mă alunga..
Când nălucă-ți vin.. și mă vezi în noapte.
.. CONTINUARE ÎN PARTEA 18.
Autorii : Jurca Marinela Florina & Vițelaru Loredana Nicoleta
28:09:2013