Juhasz Gyula – Versuri.pro

Instrument Am Fost…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Instrument am fost în mâna Domnului,
Care cânta pe mine niște melodii,
Himere vesele ale chinului,
Apoi m-a rupt, dând în mâna sorții.
Ajuns la capătul vieții,
Dar peste mine stele vor sclipi.

Actor Bătrân

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Pe scenă, se mișcă cu grație.
Vârsta lui nimeni nu știe.
Fardul, e tânăr, la nevoie,
Mai are și el victorie.
În vestiar visează frecvent,
Unde o fi vechiul regiment?
Aversa vechilor aplauze,
Nu pe capul lui se va rupe.
Vechi colegi și iubite,
Sunt în mormânt sau la pensie.
Lauri vechi îi fac semne,
Dar nu-și mai găsește visele.
Viața lui un rol dus, blazat
Și trapa îl prinde neîncetat.
Sufleorul șoptește: liniște!
Ce-n tombă rămâne în vecie!

Anna Eterna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Venit, trecut-au anii, încet
Te-am uitat, ofilindu-se
În inimă urma feței s-a șters
Conturul umerilor ți s-a dus
Vocea și nu m-am dus după tine
În tufișul adânc al vieții.
Azi, pronunț numele liniștit,
Azi, nu tremur de privirea ta,
Știind că ai fost una din multe,
Că tinerețe e nebunie, dar
Nu cred că totul a fost degeaba
Și c-a trecut de tot, să nu crezi!
Căci ești prezentă în cravata
Lunecată, în orice grai prost
Și în fiecare salut greșit
Și în toate scrisorile rupte
Și-n toată viața mea falsă
Trăiești, domnind în veci, Amin.

Dragoste

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Nu știu ce e, dar bună tare,
Reveria cu vorbele tale,
Ca un nor de amurg, ce lucește,
Dincolo mijind, apar stelele.
Nu știu ce e, dar este dulce
Privirea ta cu pasiune,
Ca o rază pe vârf, când apare,
Deși, cu nori, e înserare.
Nu știu ce e asta, simt doar,
Că viața s-a înflorit iar,
Graiul fin la suflet m-atinge,
Ca mormântul vântul din martie.
Nu știu ce e, dar bună tare,
Durere dulce, tot mă doare.
Dacă-s zălud, rătăcit, să fie,
Dacă-i dragoste, un har mie!

După Anna

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Va fi toamnă tristă.
Unde ești, Anna? Cum ți-a fost sărutul?
Ore de jale, e timpul meu, cică,
Roze pălite, va fi toamnă tristă!
Îți sărut sufletul.
Unde ești, Anna? Cum ți-a fost lacrima?
Lacrimi vechi, ai uitat demult,
Dar, pentru asta îți sărut sufletul!
Aș dori să te revăd.
Unde ești, Anna, mai e drum la tine?
Să mă întorc? Oh, dar, îmi e și jenă,
Amintirilor dragi, să fiu jertfă!

Cum A Fost…

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Blondețea ei, nu mai rețin,
Dar rețin câmpul, că-i bălai,
Când în vara blondă spicele revin,
Și simt galbenul ei mălai.
Azurul ochilor, nu mai rețin.
Dar toamna, cu zări senine,
În septembrie, cu alean deplin,
Azurul ei îmi revine.
Nuanța vocii, nu mai rețin,
Primăvara, când suspină șesul,
Parcă glasul Anei aud, senin,
Din primăvară, retras ca cerul.

Adio

Polizorul de Strofe — Wed, 17 Dec 2025 07:22:27 +0000

Înainte să dispar în beci,
Vă salut, oameni pe veci.
Ca robul, cu drumul liber-n față,
Bâlbâie adio, când scapă.
Ca pasărea, cea sudică,
Învață înc-un cânt sub strașină.
Ce să vă cânt, eu bolnav, sărac,
Ce să spun vouă nerod sărman?.
Am nevoie de rămasul bun?
Nici nu m-a observat vreunul.
O lacrimă am fost, jos cum pică,
Un oftat, ce spre cer se ridică.
Un sărut, dat pe o stâncă rece,
Cuvânt doar, fără răsunete.
Un fluture, căutând o stea,
Strivit d-un birjar în drum spre ea.