Versuri corectate și adnotate
Elogiul umbrei.Fragmente dintr-o Evanghelie apocrifă.3. Nefericit cel sărac cu duhul, fiindcă sub pământ va fi ceea ce este acum pe pământ.4. Nefericit cel ce plânge, fiindcă a dobândit jalnica deprindere a plânsului.5. Fericiți cei ce știu că suferința nu e o cunună de slavă.6. Nu e de ajuns să fii cel din urmă pentru a … Citește mai mult
Suntem răul pe care l-ai invocat, Heraclit.Suntem timpul, cursul său intangibiltransportă lei și munți,dragoste strigată, cenușă de încântare,speranță nesfârșită, nesfârșită,nume vaste de imperii care sunt praf,Hexametre grecești și romane,o mare mohorâtă sub puterea zorilor,visul, acea întrebare a morții,armele și războinicul, monumentele,cele două fețe ale lui Janus care sunt ignorate,labirinturile de fildeș care facpiesele de șah … Citește mai mult
De la nașterea mea, din secolul trecut,din amfora concavă, din puțul adânc,timpul meticulos, care-i prea scurt în memorie,mi-a tot răpit formele clare ale acestei lumi.Zilele și nopțile au măcinat profilurilebuchiilor și chipurile iubite de mine.Ochii mei scurși interogau în vanbibliotecile pustii și pupitrele goale.Albastru și roșu-nchis nu-s decât o ceață,sunt două voci inutile. Oglinda meae … Citește mai mult
Privește hârca, inima, secretulDe drumuri ale sângelui – vai, euNu văd nimic – și visul, ăst Proteu,Și viscerele, ceafa și scheletul.Sunt toate-aceste lucruri. Mi-a fost datSă-mi amintesc de-oțelul ruginitAl spadei și de-un disc în asfințitÎn aur și cenușă preschimbat.Sunt cel ce vede navele din port;Vraf de gravuri și cărți îngrămăditeCu filele de timp îngălbenite,Sunt cel … Citește mai mult
Temutu-m-am că viitorul (carea și sosit) tunel de oglinzi va fi,aidoma, aburite, întunecate,o panoramă de deșertăciuni,iar în penumbră ce precedă visulrugatu-i-am pe zeii neștiuțisă-mi dea ceva ca să mă țină-n viață.Ei Patria mi-au dat-o, ce strămoșiislujit-o-au cu sârg și suferințe,cu lipsuri și cu foamete-n războaie.Aici din nou frumosul risc apare.Nu sunt acele ocrotitoare umbrepe care … Citește mai mult
Își taie drum prin gloată și priveșteÎn dreapta și în stânga. S-a desprinsDin chingile escortei. A învinsConvenția minciunii ce-l tocește.Și-a înțeles că azi primește moartea,Și nu uitarea, și că este rege.E osândit. Cumplita clipă receNu-l înspăimântă. S-a-mpăcat cu soarta.A fost, ca bun trișor, indiferent.Băut-a cupa vieții pân’ la fund.Rămas-a singur cu casapul crunt.Nu-i speriat. Acești … Citește mai mult
Sunt cel ce știe că-i la fel de vanCa-n luciul de cristal nevorbitorÎnspăimântatul, vanul privitorCe trupul fratelui urmează-avan.Știu, prieteni neștiuți, că ne-a fost datăDrept singura iertare doar uitareaȘi că-n uitare e și răzbunarea,Umanei uri, soluție ciudată!Ilustre chipuri de-a greși! UșorNu-i să dezlegi ce-i timpul, labirintMultiplu, unu și mereu distinct,Al fiecăruia și-al tuturor.Sunt nimeni. Spada n-am … Citește mai mult
De ce, când seara ușa o închid,Îmi vine-n minte cu uimire vecheGravură c-un tătar care vâneazăCălare lupul fioros din stepă?Se zvârcolește fiara ne-ncetat.O țintuiește omul cu privirea.O planșă-mi dăruiește amintireaDintr-un volum ce-n grai străin e scris.Sunt ani destui de când n-am mai văzut-o.Mă înspăimântă-adesea amintirea.În ale ei cotloane și palate(Ne-a spus-o Augustin) atâtea suntÎngrămădite. Iad … Citește mai mult
Luna nu știe că este liniștită și strălucitoare șinici măcar că este lună; Nisipul că estenisip. Nu există un lucru care să știecă forma lui este rară. Piesele defildeș sunt atât de străine abstractului joc de șah,dealtfel ca și mâna care le mișcă. PoateSoarta omului cu scurte bucurii și lungisuferințe este unealta Altuia. Nu-l știm.Dându-i … Citește mai mult
Seara,ele cresc obosite, două sau trei culori ale terasei.În seara asta, luna, cercul luminos,nu reușește să domine spațiul.Patio, canal de cer.Terasa este pantaîn josul cerului care curge în casă.Senin,eternitatea așteaptă la intersecția cu stelele.Este plăcut să trăiești în întunericul prietenosde intrare, foișor și cisternă.